România și traficul de droguri. Dosarul celei mai importante capturi de cocaină lăsat în nelucrare de 6 ani!

În primăvara lui 2019, când valurile Mării Negre aduceau la mal pachete cu cocaină, DIICOT spunea că a găsit 1,8 tone de droguri. De fapt, sunt peste 2,5 tone, conform datelor din rechizitoriu. Plus încă cel puţin o tonă rămasă la traficanţi. Poliţia ţine la secret ce s-a întâmplat cu cocaina găsită.

Pasat de la Bucureşti la Tulcea, dosarul penal a ajuns pe masa unei judecătoare fără experienţă, care 4 ani l-a amânat şi apoi l-a desfiinţat. Niciun inculpat nu e în arest, iar singurii condamnaţi, doi cărăuşi sârbi, aşteaptă liberarea condiţionată.

În prima parte a acestei investigaţii, Libertatea v-a dezvăluit cum au venit tonele de cocaină din Brazilia şi cum au fost aruncaţi în mare sacii cu droguri, de pe o navă ucraineană, exact când sistemul de supraveghere al Poliţiei de Frontieră era oprit. V-am arătat cum s-au organizat traficanţii veniţi din Spania, împreună cu executanţii români, şi cum au cărat cu bărcile cocaina, pe sub nasul Poliţiei de Frontieră; cum au descoperit paznicii unui depozit drogurile, dar şi cum o tonă de cocaină a dispărut în TIR-uri, pe drumurile patriei, pentru că poliţia a stat şi n-a făcut nimic.

Astăzi vom afla ce s-a întâmplat cu dosarul deschis de DIICOT, în cei 6 ani, câţi au trecut de la descoperirea cocainei pe plajele din România.

Droguri găsite pe plajele din România

Cele mai mari cheltuieli din anchetă sunt ale Poliţiei de Frontieră

Pe 22 martie 2019, procurorii DIICOT din Tulcea deschideau un dosar penal „in rem”, pentru trafic de droguri de mare risc, iar după numai trei luni de anchetă, cei doi şoferi sârbi care au dus cu TIR-urile tona de cocaină au fost trimişi în judecată.

Pe urmă, în iulie 2019, dosarul mare a fost preluat la Bucureşti, de cei de la Structura Centrală a DIICOT. Aici s-a ocupat de anchetă „un complet format din trei procurori: un procuror-șef de secție, un adjunct și un fost procuror-șef de secție”, dezvăluia unul dintre avocaţii inculpaţilor, în sala de judecată de la Tribunalul Tulcea.

Când a trimis dosarul în instanţă, DIICOT a notat şi desfăşurătorul „cheltuielilor judiciare ocazionate de desfăşurarea urmăririi penale”. Din el rezultă că cei mai mulţi bani au fost cheltuiţi de Poliţia de Frontieră, adică de cei pe sub nasul cărora traficanţii au cărat drogurile şi apoi au dispărut.

● 1.768.296,43 de lei – cheltuieli efectuate de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră;

● 7.414,50 de lei – cheltuieli efectuate de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române

● 148.433,61 de lei – cheltuieli efectuate de Inspectoratul General al Poliției Române

● 1.510.000 de lei – cheltuieli judiciare efectuate de DIICOT Structura Centrală

În total, sunt 3.434.145 de lei, adică 700.000 de euro, la cursul valutar de atunci. În aceste costuri intră şi deplasarea externă a echipei formate din procurori și polițişti de la Serviciul Antidrog care, în decembrie 2019, a mers până-n Brazilia, pentru a-l audia pe Joseph Nasrallah, furnizorul cocainei.

La cheltuielile cu ancheta se vor adăuga şi cele cu procedura de cameră preliminară, unde, ani la rând, s-a asigurat prezenţa în sala de judecată a traducătorilor în limbile spaniolă şi ucraineană, pentru respectarea drepturilor inculpaţilor care absentau de la termene.

Dosarul, un cartof fierbinte aruncat de la Bucureşti la Tulcea, via ÎCCJ

DIICOT a finalizat ancheta după un an, iar pe 13 iulie 2020, a trimis dosarul la Tribunalul Bucureşti. 15 inculpaţi erau acuzaţi de trafic ilicit de droguri de mare risc, trafic ilicit internațional de droguri de mare risc și de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, iar doi poliţişti de la Rutieră – de luare de mită şi fals în declaraţii.

Pe 2 septembrie 2020, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bucureşti a decis că nu e treaba acestei instanţe să soluţioneze dosarul, pentru că „nu municipiul Bucureşti este locul săvârşirii infracţiunii”. El a declinat cauza la tribunalul din Tulcea, acolo „unde s-a desfăşurat în principal activitatea infracţională descrisă în rechizitoriu şi unde probatoriul poate fi administrat în bune condiţiuni, majoritatea martorilor indicaţi în rechizitoriu (84 la număr – n.r.) având domiciliul pe raza teritorială a judeţului Tulcea şi judeţele limitrofe”, se precizează în motivarea deciziei.

Dosarul a ajuns la Tribunalul Tulcea, care, pe 30 septembrie 2020, a constatat, la rându-i, că mai degrabă Tribunalul Bucureşti ar fi competent să judece cauza, având în vedere că „inculpaţii au desfăşurat activităţi infracţionale pe aproape tot teritoriul ţării”, iar în dosar există şi doi poliţişti acuzaţi de luare de mită şi fals în declaraţii, „infracţiuni ce au fost săvârşite în municipiul Bucureşti”.

Judecătorul de cameră preliminară a sesizat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), care, soluționând conflictul negativ de competenţă apărut, a decis că procesul trebuie să aibă loc la Tribunalul Tulcea. Iar pe 4 noiembrie 2020, dosarul s-a întors aici.

Cauza a aterizat pe masa unui magistrat ce abia fusese numit judecător

Tulcea e colţul acela uitat de Românie, de care ne amintim doar când ajung aici navele cu cocaină, pe apă, sau, din aer, dronele de război. La tribunalul din Tulcea, cauza i-a fost repartizată judecătoarei Elena Simion, care, în cameră preliminară, trebuia doar să verifice dacă ancheta DIICOT a fost făcută cu respectarea normelor legale în vigoare, pentru ca procesul să poată începe.

Când a primit dosarul, Elena Simion avea doar un an şi două luni de experienţă ca judecător. Ea a fost avocat între anii 2000 și 2009, potrivit datelor de pe pagina Baroului Tulcea, iar ulterior a devenit procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea.

În 2017, imediat după ce a promovat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, Simion a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) numirea în funcţia de judecător, invocând „motive de ordin profesional”. Cererea i-a fost respinsă atunci, dar a fost aprobată doi ani mai târziu, iar în iulie 2019, Elena Simion a fost numită, prin decret prezidenţial, în funcția de judecător la Judecătoria Tulcea.

După numai şase luni, ea a solicitat și CSM i-a aprobat transferul la Tribunalul Tulcea, începând cu data de 1 iunie 2020. Iar peste numai trei luni, avea să-i fie repartizat dosarul „Cocaina de la Marea Neagră”.

Tribunalul și Judecătoria Tulcea

Secvenţe inedite din camera preliminară, unde procedura durează de 4 ani

Potrivit art. 343 din Codul de Procedură Penală, „durata procedurii în camera preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță”. În dosarul DIICOT care a ajuns la Tulcea, această procedură continuă de 4 ani. Cum s-a ajuns aici?

Termenele au fost lungi, câte 2-3 pe an. La un moment dat, procurorul de şedinţă s-a revoltat şi a spus că, în ritmul ăsta, „o să se poată ţine dosarul într-o stare de amânare şi 2 sau chiar 3 ani”. A anticipat greşit. Iată cronologia evenimentelor din camera preliminară:

● 12 februarie 2021. E primul termen, iar procesul se amână, pentru că lipsesc avizele de primire a citaţiilor emise în străinătate pentru doi dintre inculpaţii din Spania, dar şi pentru că un inculpat român nu fusese citat la adresa corectă de domiciliu.

● 11 iunie 2021. Procesul se amână iar, la cererea procurorului de şedinţă, care vrea ca rechizitoriul tradus să le fie comunicat lui Nasrallah, aflat într-un penitenciar din São Paulo, dar şi către trei dintre inculpaţi din Spania.

● 26 noiembrie 2021. În sala de judecată sunt prezenţi cei doi poliţişti de la Circulaţie, şase români din gruparea celor care au recuperat drogurile din mare, dar şi trei inculpaţi din Spania: Jesus Calero, Juan Sabater şi Rostyslav Kirnos. Judecătoarea amână însă iar procesul, precizând că „a omis un aspect şi nu s-a dispus asigurarea serviciului de interpretariat în limba spaniolă”.

● 8 aprilie 2022. Avocatul lui Rostyslav Kirnos anunţă că acesta s-a înrolat în armata ucraineană. În plus, el solicită amânarea procesului şi pentru că un alt apărător „e suspect de infectare cu virusul SARS-COV-2”. Instanţa aprobă.

● 16 septembrie 2022. E acordat un nou termen, pentru ca lui Nasrallah să i se comunice rechizitoriul, de data aceasta tradus în limba arabă.

● 31 martie 2023. În sala de judecată, unul dintre inculpaţii români susţine că el n-a primit rechizitoriul la reşedinţa sa din Guadalajara. I se dă o copie, dar avocata lui cere un nou termen, pentru că „rechizitoriul e destul de voluminos, iar clientul trebuie să aibă posibilitatea să-l studieze”. Instanţa e de acord.

● 25 august 2023. E lipsă de procedură cu Nasrallah, pentru că de la penitenciarul din São Paulo nu s-a mai întors dovada de citare a lui pentru acest termen.

Greşeala 1: Procurorii n-au notat nicio adresă a traficantului din Brazilia

● 19 ianuarie 2024. De data aceasta, dovada de citare a lui Nasrallah e restituită de cei din São Paulo cu menţiunea „scrisoare returnată deţinut exclus”. Pe plic scrie „liberdado”, de unde „s-ar înţelege că inculpatul este liberat din penitenciar”, se precizează în încheierea de şedinţă. Cum în dosar DIICOT n-a precizat decât că Nasrallah are reşedinţa în Brazilia, fără a spune unde mai exact, instanţa face demersuri către Ministerul Justiţiei, ca să afle adresa de domiciliu a libanezului, dar şi dacă el a fost liberat.

● 28 iunie 2024. Soseşte un răspuns de la Interpol Brazilia, care spune că „nu există informații despre inculpatul Nasrallah Joseph Nor Eddine cu privire la cazierele sale sau cu privire la mandatele de arestare preventivă”. La acelaşi termen, penitenciarul din São Paulo înapoiază adresa instanţei, notând pe plic „transferado”, iar unul dintre avocaţi cere amendarea penitenciarului din Brazilia, pentru că „nu a indicat unde se află inculpatul, deşi ştie asta”. Atunci, judecătoarea invocă neregularitatea actului de sesizare, în care datele de identificare ale inculpatului Nasrallah nu există, deşi asta era obligatoriu.

Pronunţarea e amânată de patru ori la rând, până pe 23 octombrie 2024, când judecătoarea decide că ancheta DIICOT e plină de greşeli.

Greşeala 2: DIICOT a omis să ceară autorizări de la procurorul general

Că procurorii n-au indicat nicio adresă de domiciliu/reşedinţă a lui Nasrallah e prima problemă a rechizitoriului. Dar nu e singura, căci judecătoarea de la Tribunalul Tulcea a constatat că, în cazul a 14 din cei 17 inculpaţi, ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale e lovită de nulitate. Şi asta pentru că din dosar lipsesc autorizările prealabile pe care trebuia să le dea procurorul general al României.

Casa lui Nasrallah

Judecătoarea Simion subliniază, în motivarea deciziei sale, că obţinerea acelor autorizări era obligatorie, potrivit Codului Penal, în cazul inculpaţilor români şi străini trimişi în judecată pentru două infracţiuni săvârșite în afara teritoriului țării: „una, prin natura ei, respectiv traficul internaţional de droguri, iar cealaltă, prin maniera de descriere, iniţierea şi constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni”.

Iar în dosar, observă judecătoarea, există o singură autorizare, cea emisă pentru Joseph Nour Eddine Nasrallah, prin ordonanța procurorului general al PÎCCJ din 18 decembrie 2019.

Pentru că autorizările prealabile lipsesc, în cazul a 14 inculpaţi, instanţa a constatat, „nulitatea absolută parţială a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale” în două din cele trei infracţiuni de care sunt acuzaţi, dar „şi a tuturor actelor de urmărire penală efectuate după această dată” şi a dispus „excluderea lor din materialul probator”.

Greşeala 3: Inculpaţii, acuzaţi la grămadă, fără indicarea probelor

Instanţa a mai constatat o altă deficienţă a rechizitoriului, constând în „insuficienta descriere a situaţiei de fapt reţinute şi neindicarea mijloacelor de probă în baza cărora se sprijină acuzarea şi analiza acestora cu privire la fiecare infracţiune şi pentru fiecare inculpat în parte”.

Judecătoarea Simion subliniază că „modul în care s-a procedat, prin prezentarea doar a activităţii desfăşurate de unii dintre inculpaţi, fără a fi sintetizată măcar relevanţa penală a activităţilor desfăşurate de aceştia, pune practic judecătorul în situația de a deduce starea de fapt cu care este sesizat (pentru fiecare inculpat în parte), prin raportare și la aspectele reținute în rechizitoriu cu ocazia prezentării încadrării juridice (unde, pentru prima dată, se descrie succint o situație de fapt și aceea identică pentru fiecare inculpat în parte, deși participația fiecăruia pare să fie diferită) și, eventual, a celor rezultate din analiza apărărilor formulate de către inculpați, unde se fac referiri și la celelalte probe”.

Aceeaşi deficienţă a existat, să ne amintim, şi în rechizitoriul din „dosarul Ţăndărei”, întocmit tot de DIICOT Structura Centrală. Cauza s-a plimbat apoi între procurori şi instanţe, iar procesul a durat, pentru că a suplinit ancheta deficitară a celor de la DIICOT. Iar la final, toţi inculpaţii au scăpat, prin achitare din lipsă de probe sau prin prescrierea faptelor.

Greşeala 4: Dreptul la apărare a fost afectat de „graba nejustificativă” a DIICOT

Al patrulea motiv pentru care procesul nu poate începe e nelegalitatea efectuării actelor procedurale legate de aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect/inculpat pentru 8 din cei 17 inculpaţi.

DIICOT spune că, pentru aceşti inculpaţi, „au fost efectuate comisii rogatorii cu autorităţile competente din Spania”, prin care s-a dispus citarea lor, în noiembrie şi decembrie 2019, dar ei „nu s-au prezentat în vederea aducerii la cunoştinţă a acuzaţiilor, respectiv a audierii acestora, sustrăgându-se urmăririi penale”.

Judecătoarea nu e de acord și spune că „organul de urmărire penală trebuia să facă demersuri necesare identificării adreselor de domiciliu (reşedinţă) ale inculpaţilor şi nicidecum să constate că inculpatul lipseşte nejustificat, se sustrage sau este dispărut, procedând în continuare la punerea în mişcare a acţiunii penale şi citarea inculpatului prin afişare la sediul unităţii de parchet, în condiţiile în care, în urma comisiei rogatorii efectuate de autorităţile din Spania, a rezultat că unii dintre inculpaţi nu mai locuiau la adresa de domiciliu indicată, sau că adresa e inexistentă sau incompletă”.

Instanţa a decis că e „necesară refacerea actelor procedurale cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare şi, subsecvent, cu respectarea dreptului la apărare al inculpaţilor, care a fost afectat de trimiterea în judecată cu o grabă nejustificativă, fără a se mai efectua sau aştepta anumite relaţii şi/sau fără a se efectua anumite acte de procedură demarcate”.

Încheierea Tribunalului Tulcea a fost comunicată DIICOT, care trebuia să anunţe dacă mai menţine dispoziţia de trimitere în judecată sau solicită restituirea dosarului. Procurorii n-au contestat decizia. Următorul termen din procedura de cameră preliminară de la Tribunalul Tulcea va fi pe 21 martie anul acesta.

Cum au scăpat de arest traficanţii care au adus cocaina în România 

În prezent, niciunul dintre cei 17 inculpaţi nu se mai află în spatele gratiilor. Unii dintre ei au fost arestaţi, dar la scurt timp au fost puşi în libertate. Alţii sunt căutaţi de Poliţia Română.

● Joseph Nour Eddine Nasrallah, zis „Sheik-ul”, furnizorul tonelor de cocaină din Brazilia. În septembrie 2021, Tribunalul Tulcea a respins propunerea DIICOT de arestare în lipsă a acestuia.

Joseph Nour Eddine Nasrallah

● Pedro Leon Palacios, zis „El Jefe”, şeful grupării din Spania care a recuperat drogurile din Marea Neagră. Arestat în lipsă în martie 2021, prin decizia Tribunalului Tulcea, e dat în urmărire de Poliţia Română.

Pedro Leon Palacios

● Juan Leon Palacios, fratele lui „El Jefe”, membru în gruparea „recuperatorilor”. Arestat în lipsă în martie 2021, prin decizia Tribunalului Tulcea, e dat în urmărire de Poliţia Română.

Juan Leon Palacios

● Iuliana Matei, concubina lui „El Jefe”, membră în gruparea „recuperatorilor”. Arestată în martie 2021 şi dusă în arestul IPJ Constanţa, a fost liberată de Tribunalul Tulcea în ianuarie 2023.

● Domenech Duran, membru în gruparea „recuperatorilor”. Arestat în lipsă în aprilie 2021, prin decizia Tribunalului Tulcea, e dat în urmărire de Poliţia Română.

Domenech Duran

● Jesus Calero, membru în gruparea „recuperatorilor”. În iunie 2021, Tribunalul Tulcea a respins propunerea DIICOT de arestare a sa.

● Rostyslav Kirnos, membru în gruparea „recuperatorilor”. Arestat în iunie 2021, prin decizia Tribunalului Tulcea, a fost dus în Penitenciarul Tulcea, iar în noiembrie 2021, a fost pus în libertate de aceeaşi instanţă.

● Juan Sabater, membru în gruparea „recuperatorilor”. În iunie 2021, Tribunalul Tulcea a respins propunerea DIICOT de arestare preventivă a sa.

● Gabriel Manole, membru în gruparea „recuperatorilor”. Arestat în aprilie 2021, prin decizia Tribunalului Tulcea, a fost liberat sub control judiciar, o lună mai târziu, de Curtea de Apel Constanța. Controlul judiciar i-a fost ridicat, în iulie 2021, de Tribunalul Tulcea.

● Iosif Şugar, membru în gruparea „recuperatorilor”. Arestat în aprilie 2021, prin decizia Tribunalului Tulcea, a fost liberat după 7 zile, când Curtea de Apel Constanța l-a pus sub control judiciar. În iunie 2021, Tribunalul Tulcea i-a ridicat și această măsură preventivă.

● Alin Şugar, fratele lui Iosif Şugar, membru în gruparea „recuperatorilor”. Arestat în februarie 2020, prin decizia Tribunalului București, a fost liberat după 10 zile, prin decizia Curţii de Apel București.

● Augustin Pălăcean, cumnatul lui Iosif Șugar, membru în gruparea „recuperatorilor”. Arestat în februarie 2020, prin decizia Tribunalului București, a fost liberat sub control judiciar, şapte luni mai târziu, de Curtea de Apel Constanţa. În iunie 2021, Tribunalul Tulcea a revocat măsura controlului judiciar.

● Claudiu Alexandru, membru în gruparea „recuperatorilor”. A stat în arest 7 zile, după ce, în aprilie 2021, Curtea de Apel Constanța l-a plasat sub control judiciar. În iunie 2021, Tribunalul Tulcea i-a revocat şi această măsură preventivă.

● Alexandru Postolea, membru în gruparea „recuperatorilor”. Arestat în aprilie 2021, a fost liberat sub control judiciar, o lună mai târziu, de Curtea de Apel Constanţa. Măsura a fost revocată de Tribunalul Tulcea, în iulie 2021.

● Predrag Stojic, şeful echipei „transportatorilor” de cocaină. În martie 2021, Tribunalul Tulcea a dispus arestarea sa în lipsă. E dat în urmărire de Poliţia Română.

Predrag Stojic

● Cătălin Popaene şi Costinel Bobîrnea, cei doi poliţişti de la Rutieră acuzaţi că au luat câte 1.000 de euro mită de la „El Jefe”. Arestaţi în februarie 2020, prin decizia Tribunalului București, au fost liberaţi sub control judiciar, după două luni, de Curtea de Apel Bucureşti. În decembrie 2020, Curtea de Apel Constanța le-a permis celor doi să-şi exercite profesia de poliţist. Iar în mai 2021, prin decizia Tribunalului Tulcea, cei doi au scăpat și de controlul judiciar. În prezent, ambii sunt polițiști în Bucureşti.

Unele fapte din dosarul DIICOT s-au prescris, altele sunt în curs de prescriere

Prin Deciziile CCR 297/2018 şi 358/2022 şi, respectiv, prin Decizia 67/2022 a Completului ÎCCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că, cel puţin din iunie 2018 și până în mai 2022, nu a existat nimic în lege care să mai întrerupă cursul prescripției generale. Asta înseamnă că toţi cei care erau cercetaţi penal sau judecaţi în perioada iunie 2018 – mai 2022 beneficiază de eliminarea prescripţiei speciale şi pot scăpa mai repede de răspunderea penală.

Regula li se aplică şi inculpaţilor din dosarul „Cocaina de la Marea Neagră”, căci faptele au fost comise, potrivit rechizitoriului, în perioada ianuarie – martie 2019. Iată când vor scăpa inculpaţii de acuzaţii:

● pentru traficul ilicit de droguri de mare risc şi pentru traficul ilicit internațional de droguri de mare risc, termenul de prescripție se împlineşte în 2029;

● pentru inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, termenul de prescripție se împlineşte în 2027.

● pentru darea de mită, termenul de prescripție se împlineşte în 2027.

● pentru luarea de mită, termenul de prescripție se împlineşte în 2029.

● pentru falsul în declarații, faptele s-au prescris în 2022, iar pentru infracțiunea în formă continuată, în 2024.

Cărăuşii sârbi, singurii condamnaţi la închisoare, aşteaptă liberarea

Cei doi şoferi sârbi care au cărat cu TIR-urile tona de cocaină ce n-a mai fost găsită au fost trimişi în judecată separat şi condamnaţi de Curtea de Apel Constanţa, în martie 2021, la câte 9 ani de închisoare. Instanţa i-a obligat pe cei doi să plătească 30.000 de euro, contravaloarea celor două autotrenuri cu care au săvârșit infracţiunea.

În prezent, ambii se află în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, unde execută pedeapsa în regim deschis. Comisia din penitenciar a propus ca ei să fie liberaţi condiţionat, pentru că au executat deja fracția obligatorie de 2/3 din pedeapsă.

Cererile de liberare condiţionată ale cărăuşilor sârbi au ajuns în instanţă, iar toamna trecută, la prima încercare, au fost respinse. Luna aceasta însă, cei doi aşteaptă un nou verdict de la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin. Dacă şi-ar executa pedeapsa la termen, ei ar trebui să iasă din închisoare în februarie 2028.

Ce s-a mai întâmplat cu Nasrallah Nour, zis „Nor” de DIICOT

În primul rând, pe Nasrallah îl cheamă „Nor” doar în rechizitoriul DIICOT şi-n citativul instanţei. În actele de stare civilă, el e „Nour”. E posibil ca și din această cauză, Interpol Brazilia să nu fi găsit nicio informaţie despre el, dacă interogarea în baza de date s-a făcut după un nume furnizat greşit de autorităţile române.

Joseph Nour Eddine Nasrallah

Joseph Nour Eddine Nasrallah a fost arestat în Brazilia, în octombrie 2019, fiind condamnat la 18 ani și 8 luni de închisoare pentru trafic de droguri și asociere în vederea traficului de droguri.

În decembrie 2019, când a fost audiat de anchetatorii români, el era încarcerat într-un penitenciar din oraşul Avaré, statul São Paulo. Libanezul le-a spus celor de la DIICOT că n-are nicio legătură cu acest caz, în care e acuzat doar din cauza notorietăţii pe care o are în lumea traficanților internaționali de droguri, dar a mărturisit, în schimb, că a fost implicat într-un alt caz, din 2013, când în portul Constanța au fost confiscate 30 de kilograme de cocaină.

În februarie 2021, autorităţile din Brazilia au decis expulzarea lui „Josef Nasrallah sau Joseph Nour Eddine Nasrallah, de naționalitate libaneză, (…) expulzarea efectivă fiind condiționată de executarea pedepsei la care este supus în țară sau de eliberarea de către justiție, cu interzicerea reintrării în Brazilia pentru o perioadă de 25 de ani şi 4 luni de la executarea măsurii”.

Expulzare libanez din Brazilia

În toamna lui 2022, Nasrallah se afla tot în penitenciarul din Avaré (São Paulo). Fusese trecut la regimul semideschis şi solicita Curţii de Justiţie a statului São Paulo să-i aprobe liberarea condiţionată, în condiţiile în care executase deja fracţia obligatorie din pedeapsă.

1,8 sau 2,4 tone de cocaină? Poliţia nu spune câte droguri are în custodie

În primăvara lui 2019, DIICOT anunţa că pe plajele şi în apa Mării Negre au fost găsite, în total, 1.797,399 de kilograme de cocaină.

Pachet cu droguri pe plaja de la Sfântu Gheorghe, 22 martie. Foto: Libertatea

Dar dacă facem suma cantităţilor de droguri propuse pentru confiscare şi a contraprobelor aferente ce sunt enumerate în rechizitoriul DIICOT, descoperim că poliţia a adunat atunci 2.386,234 de kilograme de cocaină (cantitate netă). Adică, cu mai mult de o jumătate de tonă în plus faţă decât s-a raportat.

Drogurile găsite la Tulcea

Nu trebuie să uităm nici de cei 30 de saci de cocaină care au fost urcaţi în TIR-urile cărăuşilor sârbi şi n-au mai fost găsiţi niciodată. Conform datelor din dosar, un astfel de sac conţinea circa 30 kg de cocaină, ceea ce înseamnă aproape o tonă de droguri nerecuperată de autorităţi.

O altă tonă din cocaina livrată de Nasrallah, se spune în rechizitoriu, e posibil „să fi rămas pe teritoriul Turciei, în virtutea unor relații cu grupări de crimă organizată din această țară”.

Libertatea a solicitat Poliţiei Române să comunice public care e cantitatea exactă de cocaină găsită în această operaţiune, dar şi ce s-a întâmplat cu drogurile, unde au fost ele depozitate şi dacă există pază specială.

IGPR a refuzat să furnizeze informaţiile. „Competența de soluționare a cauzelor privind infracțiunile de trafic de droguri aparține exclusiv procurorului din cadrul DIICOT”, iar „celelalte informații solicitate sunt exceptate de la liberul acces al cetățenilor”, explică cei din Poliţie.

În iulie 2020, când dosarul a fost trimis în judecată, cea mai mare parte din cocaina depistată era depusă, potrivit rechizitoriului, la IGPR – Direcția Cazier Judiciar și Evidențe Operative, iar o cantitate mai mică (79 kg), la IPJ Constanța. Legea spune că drogurile ridicate în vederea confiscării se distrug, însă doar după ce dosarul penal a fost soluţionat definitiv în instanţă.

Potrivit DIICOT, tonele de cocaină aduse pe Marea Neagră în primăvara lui 2019 valorează sute de milioane de euro pe piaţa traficanţilor. În viaţa reală, ele nu înseamnă decât mii de vieţi distruse prin efectele consumului de droguri. Iar fenomenul creşte alarmant: în 2023, conform ultimului raport al Agenţiei Naţionale Antidrog, în apele reziduale din Bucureşti, dintre toate drogurile analizate, cocaina era pe primul loc, cu 176 mg/zi/1.000 de locuitori.

sursă: libertatea.ro