Autor: Iris Drăghicescu
Taxarea bogaților a fost unul dintre pilonii unui recent discurs al președintelui Statelor Unite, Joe Biden. Acesta s-a declarat revoltat de faptul că un pompier plătește taxe, iar Amazon nu.
Era Ronald Reagan a fost celebră pentru nivelul mic de taxare. În același timp, lăudată pentru dezvoltarea pe care a înregistrat-o. Mulți spuneau că taxarea a fost mică datorită saltului consemnat de către Statele Unite în timpul fostului președinte.
În Statele Unite, măsuri concrete pe direcția taxării bogaților nu s-au mai încercat din 1990. În Statele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare nivelul de taxare a celor cu venituri mari și foarte mari a tot scăzut în ultimele decenii. În anii 1980 media era la 62%. În ultimii ani a ajuns la 30%, arată Fondul Monetar Internațional.
Un studiu derulat timp de cinci decenii făcut de către London School of Economics arată că bunăvoința față de taxarea bogaților nu a dus implicit la creșterea produsului intern brut sau a competitivității. Dimpotrivă, scăderea continuă a taxelor bogaților nu a făcut altceva decât să concentreze și mai mult din avuția lumii în mâinile câtorva, afirmă unul dintre autorii cercetării. Implicit, duce inechitatea socială la nivelul record care se înregistrează astăzi, cu toate riscurile sociale care decurg de aici.
Cei care susțin taxarea sporită a bogaților dau exemplul Suediei. Aceasta a reușit să imprime în societate un ritm de taxare mare – creștere economică mare, cu efecte certe.
