Autor: Ion Spânu
INTRODUCERE
Imediat după Revoluția din decembrie 1989, Securitatea părea să fie instituția cea mai hulită, exact ca Partidul Comunist Român. Spun „părea” pentru că, în realitate, am asistat doar la sacrificarea lui Nicolae Ceaușescu și la condamnarea inițială a lui Iulian Vlad, urmată apoi de achitare. Au mai fost și alte condamnări mai mărunte cu care noua Putere s-a legitimat în fața poporului și cam atât.
În plan politic, lucrurile sunt astăzi binecunoscute. Ion Iliescu, fost mare demnitar comunist a devenit președintele României și foarte curând după Revoluție, când se simțea pe cai mari după alegerile din 1992, a fost „tătucul” foștilor securiști, pe care în decembrie 1989 îi considera teroriști, și a binecuvântat operațiunea de recuperare a celor mai veroși, chiar din comanda Securității!
Pentru cei mai șmecherași dintre securiști, activiștii PCR din a doua linie au găsit repede soluții de salvare, folosindu-se în această operațiune chiar de cei care îi supravegheaseră pe ei sau îi aveau în „custodie” ca „obiectiv” înainte de 1989.
Iulian Vlad, condamnat inițial la 25 de ani închisoare în 31 decembrie 1989, a fost grațiat patru ani mai târziu. De atunci, cu ajutorul foștilor săi colaboratori, mai ales cu Aurel I. Rogojanu, fostul său șef de cabinet, a început operațiunea de spălare a imaginii celui care a condus temuta Securitate, făcându-l, nici mai mult, nici mai puțin, decât mare patriot! Împreună, Vlad și Rogojanu au realizat o carte-interviu ca-ntre securiști, să vadă lumea ce patrioți sunt ei:

Nici Aurel Rogojanu nu s-a mulțumit să stea deoparte ca fost aghiotant al lui Iulian Vlad, ci îl regăsim dintr-odată scriitor la „Cotidianul”! Ce este Aurel Rogojanu? Redactor sau consilier al directorului – habar nu am, dar m-am trezit într-o zi că sunt coleg cu fostul șef de cabinet al lui Iulian Vlad, șeful Securității! Cum și de ce – trebuie să răspundă Cornel Nistorescu, căci el l-a adus la „Cotidianul”, pentru motive de dumnealui știute, și și-a însușit de la Rogojanu teza imbecilă că filosoful Constantin Noica ar fi fost omul Securității. Sunt numeroase întrebări care se nasc din această „colaborare” cu Rogojanu, cea mai importantă fiind, desigur, cine a avut inițiativa: Nistorescu sau Rogojanu? Și, la fiecare variantă, mai vine una: de ce?
Și Rogojanu și-a făcut o carte-interviu, realizată împreună cu jurnalistul Dan Andronic. Nu pentru a-și pune cenușă în cap pentru ce o fi făcut omul ca mare securist, ci, evident, pentru a ne arăta nouă, fraierilor, că n-avem nici o șansă să scăpăm de ei, că abia acum este mai mare nevoie de ei printre noi:

Noi, însă, în această anchetă ne vom ocupa mai întâi de cel de-al treilea securist privilegiat: RISTEA PRIBOI. Între șmecheri, el a fost cel mai șmecher! I se spunea „Unchiul” de către cei cu care colabora în afaceri, pe care-i ajuta și-i taxa pe măsură, de cele mai multe ori în numele lui Adrian Năstase, al cărui consilier a și ajuns, după ce, înainte de Revoluție, se pare că l-a avut ca „obiectiv”.
Și, după ce Aurel Rogojanu a publicat o carte-interviu cu Iulian Vlad (v. foto de mai sus), Ristea Priboi nu a vrut să rămână mai prejos și a publicat și el o carte-interviu, împreună cu Cristi Berceanu și Ion Deaconescu, primul un om de afaceri din Craiova, al doilea un ciudat pe care noi l-am numit cândva „venerabilul securist”:

De ce demarăm această anchetă? Iată o întrebare care, cu siguranță va fi pusă de mulți cititori. Răspunsul cel mai simplu este acesta: pentru că este absurd ca „turnătorii” Securității să suporte tot felul de consecințe, iar ofițerii de Securitate să fie considerați nu doar nevinovați, ci chiar patrioți care merită osanale!
Sînt parlamentari care și-au pierdut funcțiile și au fost supuși oprobiului public pentru că au semnat un angajament cu Securitatea (vezi cazul Monei Muscă), alții cărora li s-au făcut dosare penale pentru declarații, cum este chiar cazul fostului președinte Traian Băsescu, alias „Petrov”.
Foarte bine, dar cum rămâne cu ofițerii de Securitate? Nu ei sunt principalii vinovați pentru toată rețeaua de turnători? Nu ei au valorificat turnătoriile, întocmind chiar dosare penale pentru zeci de mii de români bazate chiar pe astfel de informări? Cum, adică? Turnătoriile au distrus destinele unor români sau valorificarea acestor turnătorii de către securiștii lui Iulian Vlad, Aurel Rogojanu sau Ristea Priboi?
Culmea este că și societatea pare dispusă să-i joace în picioare pe turnătorii securității, dar pare extrem de îngăduitoare față de securiștii care formau Securitatea! Cel mai bun exemplu este Dan Voiculescu, patronul Antenelor. Ca turnător, „Felix” e batjocorit de toată lumea, dar generalul de securitate Dan Voiculescu, care este aceeași persoană, este un om respectabil! O fi bine?
Și toate anomaliile acestea poate că ar fi avut noima lor, dacă Puterea instalată după Revoluție nu ar fi devenit ulterior subordonata serviciilor, lăsându-i pe acești nemernici să-și facă jocurile lor financiare și politice, din care profitau toți. Au fost bulversate astfel mediul politic, mediul de afaceri, Justiția, drepturile omului, democrația. Doar pentru ca acești odioși securiști să moară liniștiți, de bătrânețe, în patul lor, râzându-ne în nas că și-au găsit fraierii în chiar poporul român, îngăduitor, care nu le-a dat la timp un brânci pe scara istoriei.
– va urma –
Din episodul următor:
– cum a ajuns un securist nenorocit în Parlamentul României și chiar președintele comisiei de control al serviciilor secrete?
sursă: topsecretcraiova.ro