Autor: Cornel Nistorescu
Suntem conjudețeni și ne leagă aceeași lume și un spațiu plin de istorie precum și nenumărate obiceiuri și cîntece. Dar trebuie să recunosc că pînă la „Da, da/Ea este țara mea” nu vă știam. La puțin timp, după prima audiție, m-am trezit fredonînd ușor ”Da, da, Ea este România mea”. La cîteva ore, am auzit și copiii cîntînd același refren, apoi oamenii, la spectacole, la proteste, la sărbătoare.
Cu o viteză uimitoare ați cîștigat publicul și ați devenit o vedetă, cu un hit. Nici nu știu de unde să începem! De exemplu, vă mai amintiți primele dv cîntece?
– Bine vă întâlnesc! Mă bucur tare să avem acest interviu cu întrebări la care doresc să răspund și sper să aduc mai multă inspirație celor care mă urmăresc și nu numai…
Primele mele cântece au fost o provocare, ca fiecare cântec care a urmat după, dar recunosc că începutul a fost cel mai greu pentru că mă cuprindeau mereu emoții și tot felul de gânduri. Dacă vorbim de cântece din repertoriul meu, sigur că mi le amintesc, dar înainte de a avea piesele mele, mereu studiam cântecele altor artiști care mie îmi plăceau și încercam să le reinterpretez cum simțeam. Acest lucru îl făceam acasă sau la orele de canto, cînd după încălzirea vocală cântam câte o strofă, două din piese, cântece din folclor, dar și alte genuri.
– Cum a fost începutul?
– La început totul e greu pentru că sunt foarte multe lucruri de care trebuie să ții cont atunci când cânți: începând de la tehnica vocală până la modul în care interpretezi. Dacă nu ai o bază muzicală e și mai greu pentru că nu înțelegi muzical ce trebuie făcut…etc Dar a existat talentul, iar urechea mea muzicală a fost bună și asta m-a ajutat mult.
– Le țineți minte? Le mai cîntati? Ce mai știți despre ele?
-Primele piese care se află în primul album intitulat „Nu-i bai că-s micuță”, avîndu-i compozitori pe Gavrilă Danciu și Kalman Urszui, textele au fost scrise de către mama, Maria Anuța, și de prof. Aurel Bodiu. Aceste piese le cânt și în zi de astăzi cu multă dragoste și recunoștință pentru acești oameni care au contribuit la debutul meu în lumea muzicii.
– Cum vă alegeți cântecele?
– Din 2020, următoarele cântece care au apărut pe piața muzicii, au fost altceva. Descoperisem că pot avea inspirație de a-mi crea cântece. Așadar cântecele m-au ales pe mine, nu eu pe ele. Am început ușor să fac linii melodice pentru voce și mi se păreau foarte interesante și, în același timp, originale și autentice, de acolo din sufletul meu. Între timp i-am cunoscut pe Ovidiu Szilaghi și Paul Morar, care s-au ocupat de orchestrație și studio, unde am și înregistrat în ultimii 4 ani, pe textele scrise de mama mea. Ca artist, mi se pare cel mai important lucru să fii autentic și să îți pui amprenta sub orice formă în piesele din repertoriul tău și cu care te prezinți în fața publicului. În ultimii ani, am ales să cânt doar ce sufletul mi-a cântat. Pur și simplu, am mers înainte așa cum a fost rânduit de Dumnezeu! Nici nu știu dacă am ales, știu și simt că pe acest drum e bine să mă duc și să creez în continuare ori de câte ori vine inspirația. Am să văd unde ajung…
– Alegeți doar cântece din repertoriul transilvan?
– Nu zic niciodată NU la muzica în care mă regăsesc și mi se și potrivește, dar cred că fiecare zonă folclorică își are vocile ei. E clar că dacă aș cânta ceva din Mehedinți cu toate că aș putea vocal, niciodată nu aș face-o precum cel care își are rădăcina, povestea și viața acolo.
– Credeți în supraviețuirea noastră spirituală prin cântec?
– Spiritualitate există în muzică, prin cântecele religioase, pricesne, colind, piese pe care se poate medita dar și cele vesele…Muzica este dar Divin. Dumnezeu varsă talanți peste cei care pot să exprime ceea ce El vrea să transmitem. Mai spiritual de atât nu poate fi. În Biserică se cântă Liturghia, este și acel cor al bisericii, și cât de frumos se poate conecta omul cu divinitatea, e magic.
Putem supraviețui spiritual prin cântece atâta timp cât avem acel bob de grăunte de credință, înțelepciune și puterea de a alege ce este sănătos muzical pentru latura noastră spirituală.
– Ce credeți că ar trebui făcut pentru păstrarea și acuratețea folclorului romanesc?
– Pe cât e de simplu pe atâta e de greu…offf!
Suntem la un pas de a distruge frumosul din țara noastră bogată din toate punctele de vedere. Într-adevăr, dacă omorâm folclorul, ne omorâm ca popor…Este un semnal de alarmă pe care încerc să îl trag mereu, ori de câte ori pot să vorbesc despre asta. Mai sunt câțiva artiști care doresc să păstreze sau să reînvie folclorul, și fac artă la mare valoare, dar ar trebuie susținuți mai mult. Susținerea vine de la popor, cu cât mai mulți se strâng cu atât puterea crește. Este greu într-adevăr într-o lume în care sunt două lumi de fapt: cea reală și cea virtuală, iar cea virtuală câștigă tot mai mult teren. Dar să nu ne lăsăm, să fim la fel de activi și pentru tradiție, obiceiuri și cultură românească! Să fim originali, să fim autentici, să ne strângem în locurile unde se promovează tot ce ține de folclor, să ne cultivăm mai mult citind cărți, să nu lăsăm să ne murdărească nimeni aceste meleaguri, să promovăm zonele și punctele etnografice, să devenim vânători în căutarea a ceea ce suntem.
– Ați încercat să vă apropiați de folclorul obiceiurilor agrare, atît de frumoase pe la noi?
– E foarte bună întrebarea și cred că nu e târziu niciodată să reînviem ceea ce e pe cale de dispariție. Mi-ar plăcea să cunosc obiceiuri agrare din diferite zone ale țării, mai ales că România este foarte diversificată și bogată din punct de vedere folcloric.
– Acestea au dispărut sau continuă să dispară. Nu v-ar tenta un festival de muzică și dansuri din obiceiurile agrare? Și unul centrat pe principalele obiceiuri din viața omului?
– Obiceiurile omului și mai ales ale țăranului român sunt de pus în cărți, poate sunt deja puse și nu știu eu, dar sunt atâtea de învățat de la acești oameni. De un lucru sunt sigură, că de astfel de oameni am avut parte, ei fiind străbunica, bunica și mama, care au sădit în educația mea o bază zdravănă, construită din piatra și lemnul tare ale Muntelui Găina, acoperită cu mușchi verde-fraged de copac, dar și cu flori de câmp…Obiceiurile omului de pe vremuri erau sfinte, aveau o rânduială și nici o secundă din zi nu trecea pierdută. Trebuie reînviate, reamintite măcar de dragul acelora care sunt într-adevăr dornici să cunoască în profunzime adevăratul țăran român și obiceiurile lui.
– Vă aud și vă văd ascultată și admirată peste tot. Cum conviețuiti cu noul dvs succes muzical care v-a trasformat într-un simbol patriotic?
– Nu știu dacă e succes și nici nu caut asta. Cred că publicul s-a regăsit în cântecele mele mai ales că m-au simțit că sunt autentică și chiar cânt din suflet. Sunt doar recunoscătoare pentru tot și îi prețuiesc pe toți cei care mă apreciază ca artist, dar și ca om. Nu am promisiuni și nici nu o să fac vreodată că mi-e teamă să nu le încalc, dar publicul are încredere că eu voi face ce trebuie în continuare pe plan muzical, iar asta îmi dă bucurie să merg înainte.
– Credeți ca aveți o misiune prin cântec?
– Toți avem o misiune, asta este foarte clar, doar să ne dăm seama de acest lucru.
Era 17 Decembrie 2012, iar eu aveam 21 de ani când viața mea a avut o răscruce mare, șanse puține la viață, din cauza unei probleme de sănătate despre care am tot vorbit prin podcast-uri, televiziuni dar și presă. Minunea s-a întâmplat, mi s-a dat a doua șansă la viață, iar faptul că am ieșit în 25 Decembrie 2012 din spital, a fost un semn pentru mine. Atunci nu am priceput, pe urmă după câțiva ani am înțeles misiunea mea, mai ales că muzica a venit în viața mea după acea cumpănă. Toate au un sens și toate au un răspuns. Da, cred că am o misiune prin cântec. Sunt un mic soldat care își va duce misiunea până la capăt pentru că eu, „Fata Muntelui”, cu numele de Paula Hriscu voi cânta omului câte zile voi avea, iar muzica mea este respirația sufletului meu!”
– Care ar fi misia pe care credeți că o împliniți prin cîntecele Dvs?
– Voi încerca să transmit publicului drag prin cântec, tot ceea ce lucrează Dumnezeu prin mine. Doresc să las ceva în urma mea, original 100% Paula Hriscu și să nu îmi fie rușine niciodată de ce am făcut în muzică, iar țara asta și oamenii care știu să aprecieze arta și tot ce ține de acest mândru plai merită tot ce e mai bun!
sursă: cotidianul.ro
