Autor: Dan Diaconu, trenduri.blogspot.com
Încă de la începutul mandatului așa-zisei guvernări „pro-europene” a existat o țintă extrem de clară: pensiile românilor. Acea nenorocită și absolut aberantă lege a plății pensiilor a avut ca unic scop îngreunarea restituirii banilor acumulați, astfel încât așa-zisa „proprietate a contributorului” să fie efectiv furată la drumul mare. Dar să nu tragem prematur concluziile. Vă voi explica sistemul pentru a înțelege în profunzime ticăloșia din spatele său.
Obișnuiesc să numesc aceste instrumente colective de „economisire” drept Scheme Ponzi Inverse. O să înțelegeți imediat de ce sunt așa și, mai ales, de ce retragerea cât mai rapidă din astfel de fonduri este unica acțiune logică pe care o poate face un om educat din punct de vedere financiar.
Într-o schemă Ponzi clasică, banii noilor veniți îi plătesc pe cei vechi până când sistemul se prăbușește. În „schema inversă” a organizațiilor colective de așa-zisă „economisire”, sistemul nu se prăbușește niciodată, ci extrage valoare în mod continuu, fiind optimizat statistic astfel încât fondul să crească sau să rămână stabil, iar administratorul să încaseze comisioane la infinit.
În organismele de „economisire colectivă”, problema agentului devine una critică. Pe măsură ce un fond e mai performant, agentul inventează comisioane suplimentare sau, pur și simplu, acționează în propriul interes pe căi ocolite: face mai multe acțiuni de vânzare/cumpărare decât ar fi necesare, strict pentru a genera mai multe comisioane de brokeraj prin casa de brokeraj pe care o controlează sau, caz clasic, depozitează lichiditățile în depozite sub standardul pieței sau, de cele mai multe ori, lasă banii să băltească la vedere în banca sa.
Comisionul unui astfel de organism colectiv se percepe ca procent din activele aflate sub administrare(AUM, în termeni de specialitate). În cazul fondurilor de pensii de la noi, cum comisionul de administrare e reglementat și nu poate fi crescut, e limpede că interesul administratorului e acela de a administra fonduri cât mai mari, astfel încât să-și maximizeze comisionul. Aici sunt două elemente carte trebuie înțelese și care vă vor lumina definitiv în ceea ce privește acest sistem.
Fiind captiv prin lege timp de 30-40 de ani în acest sistem în care doar contribui, tu de fapt le asiguri administratorilor de fonduri private comisioanele toată această perioadă. Și ești obligat s-o faci, prin lege! Mulți au impresia că administratorii au responsabilități excepționale. În realitate, inclusiv riscul este asimetric. Dacă fondul de pensii scade – din cauza incompetenței administratorului – cu 40%, pentru tine valoarea este dramatică întrucât, în esență, pensia ta a scăzut cu 40%. Administratorul însă pierde doar o mică fracțiune din comisionul procentual, dar business-ul său rămâne profitabil și complet legal. El este cel protejat de lege! Culmea, dacă administratorul administrează atât de prost activele tale încât fondul dă faliment, în final STATUL E CEL CARE ACOPERĂ PAGUBA. Iar statul ești tot tu!
Citiți articolul integral pe trenduri.blogspot.com!
sursă: trenduri.blogspot.com
