AfD nu a venit de nicăieri. În spatele ideologiei sale se află un timișorean, un șvab bănățean din stirpea familiilor ardelene, care în cel de-Al Doilea Război Mondial, au fost implicate în Waffen-SS, Wehrmacht sau Luftwaffe. De exemplu, Divizia a 7-a SS „Prinz Eugen” — vânători de munte — a fost formată covârșitor din șvabi și sași din Ardeal. Este cunoscut faptul că grupul etnic german din Transilvania a pactizat cu Al Treilea Reich. Numeroși sași și șvabi au devenit comandanți ai Reichului militar german. Artur Phleps este, fără îndoială, cel mai cunoscut și cel mai înalt comandant militar din rândul germanilor din România. Așa că nu mă miră că un șvab timișorean și bănățean este ideologul recentului succes al AfD, așa-numitul partid de extremă dreaptă, denumit astfel de presa progresistă și de stânga.
Hans-Thomas Tillschneider s-a născut pe 5 februarie 1978, la Timișoara. Și este politicianul german apropiat de liderii formațiunii sale Ulrich Siegmund și Alice Weidel, de fapt el este creierul partidului Alternativa pentru Germania (AfD). Din 2016 este deputat în parlamentul landului Saxonia-Anhalt. Activitatea sa politică și publică l-a plasat în zona naționalistă și radicală a partidului, fiind asociat cu „Aripa” („Der Flügel”), cu Platforma Patriotică și cu cercuri ale Noii Drepte (Neue Rechte) germane. Tillschneider provine dintr-o familie de etnici germani din Banatul românesc. Familia sa a părăsit România la începutul anilor ’80, ajungând în Germania de Vest după o perioadă petrecută în Iugoslavia. El a crescut în Freudenstadt, în landul Baden-Württemberg. A studiat studii islamice, filosofie și literatură germană la universitățile din Freiburg și Leipzig, iar o parte a studiilor și-a desfășurat-o la Damasc. În 2009, și-a obținut doctoratul în islamologie la Universitatea din Freiburg. Cercetările sale academice, axate pe hermeneutica juridică islamică și pe tradiția exegetică musulmană, au fost evaluate favorabil în unele publicații de specialitate. Această formare este relevantă deoarece Tillschneider nu vorbește despre islam doar din postura unui politician naționalist, ci și revendicându-și o autoritate academică.
Între 2010 și 2016, Tillschneider a predat la Universitatea din Bayreuth, dar apoi activitatea sa academică a fost ulterior suspendată ca urmare a mandatului parlamentar. Din 2020, Tillschneider este vicepreședinte al AfD Saxonia-Anhalt. El a deținut și funcții de conducere în grupul parlamentar al partidului și s-a ocupat de teme legate de cultură, educație și identitate națională. Începând din 2020, activitățile sale extraparlamentare au intrat sub supravegherea Oficiului Federal pentru Protecția Constituției, autoritatea germană responsabilă de monitorizarea extremismului politic. Tillschneider a fost membru al FDP înainte de a se alătura AfD, în 2013. În cadrul noului partid, s-a apropiat rapid de facțiunile naționaliste și de lideri precum Björn Höcke. A devenit una dintre vocile Platformei Patriotice, grupare care a promovat o agendă etnocentrică și antiimigraționistă în interiorul AfD. El a sprijinit, de asemenea, „Aripa”, structură internă condusă de Björn Höcke și considerată de serviciile germane de informații o rețea extremistă de dreapta. Deși „Aripa” a fost dizolvată oficial, influența ideilor sale a continuat să se manifeste în interiorul partidului. Tillschneider mai este asociat și cu organizația „Ein Prozent für unser Land”, cu Mișcarea Identitariană, cu Institutul pentru Politica de Stat și cu revista ”Compact”. În 2016, Tillschneider a fost ales în parlamentul landului Saxonia-Anhalt, reprezentând circumscripția Bad Dürrenberg–Saalekreis. Ulterior, a fost reales și a devenit una dintre vocile importante ale grupului parlamentar AfD în probleme de politică culturală. În intervențiile sale, el a criticat proiectele teatrale și artistice pe care le consideră progresiste, precum și politicile privind diversitatea și incluziunea. A cerut reducerea finanțării publice pentru inițiative asociate acestor teme și a contestat orientările culturale moderne, inclusiv moștenirea Bauhaus. Cultura pentru el este prezentată ca un instrument de conservare a unei identități germane presupus omogene. Din această perspectivă, diversitatea culturală este tratată mai degrabă ca o amenințare decât ca o caracteristică a societății contemporane, în viziunea ideologului AfD.
Tillschneider susține o viziune esențialistă asupra națiunii în maniera filosofilor români interbelici, în viziunea lui Rădulescu – Motru sau Nae Ionescu. În declarațiile sale, „identitatea germană” apare ca o realitate colectivă, greu de definit rațional, dar care ar putea fi recunoscută prin limbă, stil de viață, obiceiuri, vestimentație și cultură. Criticii de stânga consideră că această concepție reduce individul la apartenența sa națională și ignoră caracterul plural al societății germane. Ea favorizează separarea rigidă dintre „germani” și „ceilalți”, fără să explice cine are dreptul să stabilească limitele identității naționale. Tillschneider descrie națiunile în termeni religioși, ca realități „rânduite de Dumnezeu”. Această combinare a naționalismului cu limbajul creștin îi permite să prezinte poziții politice exclusiviste drept apărarea unei ordini morale și spirituale. Una dintre principalele teme ale activității sale este critica islamului și a imigrației. Tillschneider susține că islamul ar fi incompatibil cu cultura germană și respinge ideea unui islam reformat sau occidentalizat. Formula sa privind „un islam islamic și o Germanie germană” exprimă o viziune bazată pe separarea permanentă a comunităților. În plus, unele dintre propunerile sale, precum condiționarea construirii moscheilor de referendumuri locale, au fost criticate ca fiind incompatibile cu principiul libertății religioase și cu egalitatea în fața legii. Tillschneider a participat la evenimente organizate de publicații și organizații asociate Noii Drepte. A colaborat sau a acordat interviuri unor reviste precum ”Sezession”, ”Compact”, ”Zuerst” și ”Blaue Narzisse”. A participat și la manifestații ale Pegida și Legida, mișcări cunoscute pentru discursul lor antiimigraționist și antiislamic. Tototdată, Tillschneider este unul dintre politicienii AfD, care au adoptat o poziție favorabilă Rusiei lui Putin în atacul asupra Ucrainei, considerând Crimeia și Donbas ca parte a istoriei ruse. El a criticat sprijinul occidental pentru Ucraina și a susținut că Rusia își apără interesele geopolitice. A avut curajul ca în 2022 să călătorească în Rusia împreună cu alți politicieni ai AfD. Ulterior, a participat la evenimente și conferințe organizate la Moscova și a scris pentru publicații rusești. De asemenea, a fondat, împreună cu Jürgen Elsässer, de la asociația ”Ostwind”, care promovează apropierea politică de Rusia. Discursul său prezintă Rusia drept un model de societate tradițională, opusă liberalismului occidental, multiculturalismului și politicilor privind drepturile persoanelor LGBT. El a susținut că Rusia s-ar afla în defensivă și că sprijinul occidental pentru Ucraina ar contribui la escaladarea conflictului.
De-a lungul timpului, Tillschneider a făcut numeroase declarații care au provocat critici. El a contestat ceea ce a numit „sacralizarea Holocaustului”, formulare interpretată de critici drept o relativizare a crimelor naziste. În alte intervenții, a comparat responsabilitatea colectivă atribuită germanilor pentru Holocaust cu presupuse abuzuri comise de Israel împotriva palestinienilor. A sugerat că Statele Unite ar fi putut avea un rol indirect în atacul Hamas din octombrie 2023. De asemenea, a făcut afirmații despre presupusul rol al unor organizații evreiești în promovarea multiculturalismului, afirmații criticate ca reproducând stereotipuri ale teoriilor conspirației antisemite de către presa de stânga. În 2025, politicianul german l-a atacat verbal pe președintele Conferinței Episcopale Germane, Georg Bätzing, numindu-l „trimis de diavol”, după ce acesta avertizase împotriva votării AfD. În 2025, la un eveniment al AfD, a rostit un discurs cu formulări rasiste și denigratoare la adresa africanilor, orientalilor și afganilor. Hans-Thomas Tillschneider reprezintă azi una dintre cele mai radicale componente ale AfD. Profilul său combină astfel elemente principale: naționalismul etnic și respingerea multiculturalismului, critica virulentă a islamului și a imigrației, legăturile cu rețelele Noii Drepte și cu Mișcarea Identitariană, precum și apropierea ideologică și politică de Rusia.
De consemnat este faptul că șvabul timișorean a dat anul acesta lovitura editorială cu noua sa carte – „Politica culturală. Cum e să fii german”, care se află la baza ideologiei AfD. Din păcate, românii nu au identificat un ideolog pentru mișcarea suveranistă de azi de calibrul lui Tillschneider, un fel de Nae Ionescu al Germaniei de azi. În peisajul editorial european al anului 2026, puține apariții au reușit să stârnească atâtea controverse și, în același timp, să atragă atenția prin rigoarea lor intelectuală precum cea mai recentă lucrare a lui Hans-Thomas Tillschneider. Intitulată „Kulturpolitik. Wie es ist, ein Deutscher zu sein” („Politica culturală. Cum e să fii german”). Cartea, apărută sub egida editurii vieneze Castrum Verlag, se anunță a fi un manifest esențial pentru înțelegerea curentelor neoconservatoare care modelează astăzi spațiul germanofon. Tillschneider, teoretician și politician cunoscut, nu propune un simplu eseu politic, ci o interogație existențială: ce mai înseamnă astăzi, din punct de vedere spiritual și cultural, să fii german? Premisa autorului este tranșantă: identitatea națională nu este o construcție administrativă, ci un organism viu, aflat în prezent într-o stare de criză profundă. Se observă influențe ale filosofului clujean interbelic Ilie Molodovan, cu cartea sa din 1944 – ”Etnobiologia”, despre națiunea ca un organism viu. Cartea critică ceea ce autorul numește „neutralizarea culturală” a Germaniei și Austriei, văzută ca o consecință directă a globalizării și a politicilor progresiste care au diluat specificul național. În contrapartidă, Tillschneider pledează pentru o „Kulturpolitik” ofensivă, o politică culturală care să plaseze valorile clasice în centrul agendei publice. Lucrarea este construită pe trei piloni fundamentali, care reflectă liniile de forță ale gândirii conservatoare actuale: critica modernității cosmopolite printr-o analiză a mecanismelor prin care globalismul a erodat, în opinia autorului, coeziunea culturală; reevaluarea metodologică a idealismului german și a romantismului și, nu în ultimul rând, oferirea unor soluții concrete pentru instituțiile de cultură și educație, punându-se accent pe protejarea limbii și a memoriei istorice ca elemente de supraviețuire identitară. Ceea ce diferențiază acest volum de numeroasele pamflete politice apărute pe piață este eleganța formală. Tillschneider evită jargonul vulgar al dezbaterilor de zi cu zi, preferând un ton academic, saturat de concepte din filosofia culturii.
Pentru Tillschneider, a fi german nu presupune neapărat de apartenența etnică, așa cum critică presa progresistă AfD, ci ține de felul de a „gândi nemțește”, adică de integrarea culturală în Germania, nu de etnie sau de cetățenia germană. Poți fi român și cetățean german, dar fără să faci parte din poporul german dacă nu gândești „nemțește” și nu ești integrat cultural în Germania ca paradigmă culturală. Aici se află cheia și noutatea ideologică și culturală a lui Tillschneider. El critică faptul că mulți imigranți turci, magrebieni sau sirieni au obținut cetățenia germană. Din punctul de vedere al statului și al legii, aceștia sunt cetățeni germani, dar ei nu gândesc „nemțește”, nefiind integrați cultural în Germania și în poporul german. Tillschneider îmi amintește de filosofia lui Noica, potrivit căreia a face parte dintr-un popor ține de o mentalitate și de o paradigmă culturală, nu de o condiție juridică legată de cetățenie. Se vede că ideologul AfD s-a născut în România și cunoaște filosofia lui Nae Ionescu, inclusiv articolul „Noi și catolicismul” (publicat în ziarul Cuvântul), precum și cartea lui Constantin Noica despre „Sentimentul românesc al ființei”. Este interesant faptul că ideologia culturală a AfD s-a construit pe fundamente culturale și filosofice românești interbelice. Tillschneider ”gândește nemțește”, este ”un bun german”, dar filosofează ca un gânditor român interbelic. Acesta este plusul intelectual pe care cultura română și filosofia română l-au adus noului val politico-cultural german. Dar când va veni oare vremea să gândim și noi „românește”, în politica de azi prea balcanică și prea dâmbovițeană? Victoriile politice se câștigă cu paradigme ideologico-filosofice care stau în spatele partidelor și platformelor politice. Asta trebuie să înțeleagă și mișcarea suveranistă românească. Este nevoie de intelectuali care să proiecteze politica românească a viitorului unei Românii identitar-culturale, prospere, suverane și democratice.
Ionuț Țene
sursă: napocanews.ro
