Pe numele său adevărat Aristocle (de la grecescul „aristos”, adică „om nobil”), Platon a trăit la Atena între 427 î.Hr. și 347 î.Hr.; constituția sa robustă, cu umeri lați și piept puternic (de unde i se trage și porecla dată de antrenorul său, platus, πλατύς, în limba greacă însemnând „lat”), împreună cu un talent ieșit din comun l-au calificat ca fiind unul dintre marii atleți ai Greciei antice.
A participat la Jocurile Istmice (echivalentul Jocurilor Olimpice), la disciplina pale (lupte clasice, corp la corp), cea mai veche și mai simplă formă de luptă recreativă a omenirii, bazată pe forță, tehnică și echilibru; mai mult, Platon a fost un practicant al celor mai violente lupte din acea perioadă, cunoscute sub numele de pankration, o combinație de lupte clasice cu boxul, echivalent al MMA-ului (arte marțiale mixte) din zilele noastre, unde adesea se lupta până la moartea unuia dintre combatanți, neexistând practic interdicții, în afară de a-ți mușca adversarul sau de a-i scoate ochii. Platon este considerat însă, mai întâi de toate, cel mai mare filosof al tuturor timpurilor, primul filosof occidental ale cărui lucrări s-au păstrat în întregime timp de peste două mii de ani, până în zilele noastre. Opera sa filosofică este cea mai importantă referință și sursă de inspirație pentru toți filosofii europeni, pentru întreaga cultură și civilizație occidentală. A fost cel mai de seamă discipol al lui Socrate, a fondat Academia din Atena, prima instituție de învățământ superior din lumea occidentală, care a funcționat neîntrerupt timp de 900 de ani și a fost maestrul unui alt mare filosof, Aristotel.
Alfred North Whitehead, un influent matematician și filosof englez, spunea că întreaga filosofie occidentală nu este decât o serie de note de subsol la filosofia lui Platon. Trecând peste caracterul, poate anecdotic, al acestei afirmații, singurul filosof care se poate compara, la capitolul impact, cu Platon este Nietzsche. Friedrich Nietzsche a dinamitat filosofia occidentală atât de violent, încât ea nu și-a mai revenit niciodată.
Ora care ne schimbă, statul care nu se schimbă
România, patria noastră, a trecut din nou la ora de vară, în noaptea dintre 28 și 29 martie 2026. În fiecare an, același ritual absurd: dăm ceasurile înainte, ne dăm viețile peste cap și acceptăm, fără să întrebăm prea mult, o măsură despre care știm deja că nu mai are nici justificare economică serioasă, nici fundament științific solid. Uniunea Europeană a recomandat încă de acum câțiva ani renunțarea la această practică, invocând tocmai efectele ei negative asupra sănătății și lipsa unor beneficii reale. State europene au început să iasă din acest mecanism sau să-l trateze ca pe o relicvă. Noi? Noi îl aplicăm conștiincios, ca pe o obligație sacră.
Citiți articolul integral pe EVZ.ro!
sursă: EVZ.ro
