18.7 C
București
miercuri, mai 29, 2024
18.7 C
București
miercuri, mai 29, 2024

Gold FM 96,9

spot_img
AcasăAlte ŞtiriMiliardarul israelian arestat în Cipru și legăturile multiple și uimitoare cu România:...

Miliardarul israelian arestat în Cipru și legăturile multiple și uimitoare cu România: politicieni, afaceriști și jurnaliști  români de top, asociați cu Beny Steinmetz!

-

DISTRIBUIE:

Autor: Cozmin Gușă

România generează o știre-bombă de nivel internațional! Steinmetz este opozantul lui Soros, lucru valabil și pentru afacerile din România, unde Steinmetz a fost vânat și condamnat, inclusiv prin contribuția oamenilor lui Soros din justiție și servicii secrete. El e considerat totodată inițiatorul și plătitorul cercetărilor Black Cube ce-au dezvăluit aspecte inflamante din viața Laurei Codruța Kovesi. Fiind de notorietate relația apropiată a lui Steinmetz cu premierul Netanyahu, se poate considera și că el a căzut victimă acum represaliilor americane după impunerea noilor legi ale justiției din Israel, dar e previzibil și că Bibi va presa autoritățile din Cipru ca Steinmetz să nu fie predat României, ci Israelului. Multe se vor tranșa și genera odată cu acest eveniment. Comentăm mâine la GOLD FM!

https://www.g4media.ro/miliardarul-beny-steinmetz-a-fost-retinut-in-cipru-el-e-condamnat-definitiv-in-dosarul-ferma-baneasa-la-5-ani-de-inchisoare.html
Redacția Solid News a grupat anchetele jurnalistice ale Rise Project despre miliardarul israelian Beny Steinmetz după cum urmează:

Secretele lui Steinmetz (I)

RISE Project va prezenta în săptămânile ce urmează secretele fabricii de firme din Panama. Începem cu Benjamin Steinmetz, unul dintre cei mai puternici afaceriști din lume și cu dezlegarea ițelor unei afaceri care a rezultat în colapsul rafinăriei RAFO Onești.

Benjamin Steinmetz, 60 de ani, este unul dintre cei mai bogați pământeni. Cu o avere de peste două miliarde de dolari, este considerat cel mai avut om din Israel.

Ovidiu Țuștiu, 47 de ani, face 400 de dolari pe lună și este un inginer sărac din Dărmănești.

Țuștiu și Steinmetz aparțin unor lumi diferite însă amândoi apar în emailuri și documente păstrate până acum la secret de către avocații din Panama.


Inginerul sărac Țuștiu și magnatul Steinmetz au apelat amândoi la avocații Mossack Fonseca din Panama City. (Foto Paul Radu)

Acum trei săptămâni, procurorii români au emis un mandat de arestare pe numele magantului israelian. Stabilit în Elveția, Steinmetz este acuzat alături de alți asociați de afaceri și de prințul Paul de România într-un caz de masive retrocedări ilegale de terenuri. Miliardarul a acționat prin interpuși și firme offshore, dar procurorii îl acuză că a fost unul dintre beneficiarii finali ai proprietăților obținute fraudulos de la statul român.  Vom publica mâine informații noi despre terenurile lui Steinmetz.

Beny Steinmetz / Foto: beny-steinmetz.com

Beny Steinmetz / Foto: beny-steinmetz.com

Omul de afaceri este însă mai cunoscut în România pentru implicarea în scandalul Roșia Montană. Una dintre companiile sale, BSG Resources (BSGR), este cel mai important acționar din proiectul aurifer. RISE a scris pe larg despre Steinmetz și Roșia Montană AICI. BSGR, alături de ceilalți acționari, a dat în judecată statul român la curtea de arbitraj din Washington unde poate cere despăgubiri de miliarde de dolari pentru blocarea proiectului aurifer. Dacă va câștiga, fiecare român va trebui să-i plătească lui Steinmetz o sumă consistentă de bani.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

Informațiile scurse din Panama ne arată însă că umbra lui Steinmetz în România este mult mai mare. RISE Project a descoperit documente care arată că aceeași firmă care îl reprezintă pe Steinmetz în afacerea Roșia Montană, BSGR, a jucat un rol important în alt scandal care a zguduit economia României. Este vorba despre afacerile țesute în jurul rafinăriilor RAFO Onești și Dărmănești, mamuți industriali al căror colaps a lăsat pe drumuri mii de oameni. Necunoscutul inginer Ovidiu Țuștiu se numără și el printre victime.

P1040840March 24, 2016

Fiarele vechi

Cândva un punct vital al economiei românești, strada Industriilor din Onești e liniștită ca o cărare de munte. Niște căruțași plimbă nestingheriți o traversă și câteva fiare ruginite, de-abia trece câte o mașină pe lângă ei. În deceniile trecute aici era un furnicar de zeci de mii de oameni.

Un taur galben pufăie și-și trage copita amenințător, pe vârful unui furnal răpciugos – e logo-ul RAFO. Drumul de lângă platformă e dublat de garduri kilometrice inundate de boschetărie; clădirile din incintă par abandonate; instalațiile stau tăcute, arse de soare și stinse de ploi. Deși mai are aproape 400 de angajați, și aceia în grevă, RAFO n-a mai produs nimic de opt ani

P1050071March 25, 2016

Patruzeci de kilometri la nord-est, un coș solitar anunță pe cerul Dărmăneștiului fondarea rafinăriei în 1949. La sol, rafinăria e rasă de mai bine de un deceniu. Au rămas doar niște instalații a căror desfacere costă prea mult și gardurile păzite cu patos de ultimii angajați. Nu e nimic de fotografiat aici, au tăiat tot, zice un paznic resemnat.

Moartea asistată a industriei românești a târât la pământ zeci de mii de muncitori ai gloriei socialiste și locurile pe care le populau. Până la final oamenii au fost convinși că rafinăriile sunt puncte strategice ale economiei naționale, că patria are nevoie de ei, că vor ieși din instalație direct la pensie, și ei, și urmașii lor. Și-au investit banii în acțiuni, și-au dat copiii la facultăți tehnice, să aibă cine să le ia locul. Apoi au primit nimicul. Unii au depășit momentul, alții bâiguie buimac prin viață, ca niște bețivi melancolici rămași fără casă și nevastă.

“Când a dat faliment nici nu-mi venea să cred, credeam, speram că e totuși așa o…. Nu mai trăisem în viața mea momentul ăsta – faliment. Era primul meu job și speram să fie până la pensie, știți? A fost o lovitură totală. Te simți în aer.“, spune Ovidiu Țuștiu, fost inginer atât la Dărmănești cât și la RAFO.

Mică-mică, cum era, rafinăria dărmăneștenilor scotea cel mai bun cocs acicular de petrol din Europafolosit în producerea de electrozi, spun cu mândrie foștii angajați. Dar ca să trăiască, trebuia profit; pentru profit, trebuia să ai produse comerciale – benzină, motorină ca lumea, altfel degeaba.

Cu totul erau vreo 1200 de oameni pe la rafinărie, plus aparținători și ce se mai dezvoltase pe orizontală – chioșcuri, servicii diverse. Când au început restructurările, pe la sfârșitul anilor 90, oamenii și-au făcut firme prin care prestau servicii întreprinderii. Practic, muncitorii ieșeau concediați de la stat pe o poartă și intrau angajați la privat, pe servicii externalizate.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

Sfârșitul întreprinderii a fost anunțat încă din ‘92, își amintește Ovidiu Țuștiu. Atunci au venit cei de la compania Bechtel să facă un studiu în petro-chimia românească și au decretat că «rafinăriile mici n-au viitor, nu vă faceți iluzii», rememorează Țuștiu, în acea vreme proaspăt inginer în rafinărie și translator pentru americani.

Din 2004, de când s-a pus lacăt pe poarta rafinăriei, nu s-a făcut nimic în loc. Se putea converti într-o fabrică de vopseluri, cremă de ghete, orice să mai dea de muncă la două-trei sute de oameni, dar nu s-a făcut nimic.

Suntem într-o cafenea cu păcănele din centrul Dărmăneștiului, o adunare de câteva bodegi, școală-poliție-primărie și mini-marketuri care flanchează o intersecție cu asfalt ciuruit. Domnul Țuștiu e o prezență disonantă în peisajul chiulangiilor de la liceu, deși tocmai chiulește puțin de la muncă, “la stat se mai acceptă să ieși 10 minute“. Poartă haine îngrijite pe moda timpurilor apuse în care rafinăriile duduiau, ochelari cu dioptrii consistente pierduți pe sub părul albit și netuns de ceva vreme, împins într-o parte, să nu-i intre în ochi; e încălțat cu niște pantofi administrativ-casual-de-provincie. Are aproape 48 de ani, dar e mai timid ca adolescenții care-și beau cafeaua pe lângă noi.

Îi merge mintea, citește mult, “dacă-l pui să citească 1000 de pagini, până mâine îți vine cu conspectul“, povestește un fost coleg de-ai lui. Așa că domnul Țuștiu s-a autoeducat în comerț, management, marketing, orice l-ar putea scoate din sărăcia dărmăneșteană. Dar e lipit de glie și i-a lipsit puțin curajul, nu găsește nimic mai bun de făcut.

După 17 ani în domeniul petro-chimic, Țuștiu a împărtășit soarta multor foști rafinori – s-a angajat în administrația publică, la primăria din Dărmănești. Lucrează la departamentul pentru fonduri europene, dar acum e delegat la mediu.

“Lucrez aici din 2008, de când ne-au pus rușii afară. […] Aici am 1600 de lei. Vă dați seama… 1600 de lei, cu mama bolnavă“, explică fostul inginer.

Decesul industriei locale de rafinare l-a prins în apogeul carierei. “Mi-am adus aminte de niște vremuri, cum să spun, frumoase la început, dar dup-aia triste“, spune cu voce melancolică.

P1050036March 25, 2016

Inginerul Țuștiu e un cetățean retras, se ferește de aparatul foto

Semnele dezastrului au apărut la Dărmănești și la RAFO la răsăritul anilor 2000 când a început privatizarea celor două companii petrochimice. Un șir lung de proprietari s-a perindat pe la cele două rafinării, întotdeauna ascunși în spatele unor firme de tip offshore din Marea Britanie, Portugalia, Insulele Virgine Britanice, Delaware sau Cipru.

Primul stăpân la RAFO a fost Corneliu Iacobov, fost politician PSD supranumit “Împăratul Moldovei”, acum la pușcărie tocmai pentru afacerile desfășurate cu rafinăria din Onești. Și numele său apare în arhivele din Panama. El a cumpărat tot de la Mossack Fonseca compania Ayalex Investments Ltd din insulele Seychelles. Ayalex fusese înființată de avocații din Panama City cu aproape un an înainte. E o practică obișnuită a firmelor registratare să înființeze și să stocheze companii „de raft” pe care mai apoi le vând doritorilor. Oferta e largă: firme care au deja câțiva ani de activitate în spate și dau bine la o privatizare unde nu poți să apari cu firme nou-nouțe, firme cu directori din Panama, firme cu directori din Niue, corporații cu acțiuni la purtător și așa mai departe.

Corneliu Iacobov/foto Mediafax Foto/Mihai Spiridonica

Corneliu Iacobov (Foto: MediafaxFoto/Mihai Spiridonica

În Ayalex, Iacobov este acompaniat de sora sa, Gabriela Cora Nistor. Firma are ca obiect de activitate: deschiderea de conturi bancare și desfășurarea de afaceri inclusiv cu terenuri și proprietăți imobiliare în Emiratele Arabe Unite.

Iacobov a achiziționat Ayalex în timp ce judecătorii români dezbăteau anii de închisoare pe care trebuia să-i execute pentru devalizarea RAFO. Procurorii români nu au dat însă de urma acestei firme care ar putea deține o parte din averea secretă a lui Iacobov. Băcăuanul a fost condamnat să plătească 19 milioane de lei către RAFO însă nu este clar dacă rafinăria a recuperat această sumă de la fostul politician.

Pe lângă Iacobov, la RAFO și Dărmănești au mai mărșăluit, în calitate de patroni, Marian Iancu poreclit “Elefantul“, fost stăpân al echipei de fotbal Poli Timișoara, și Ovidiu Tender, controversat om de afaceri, legat și el de afacerea Roșia Montană, la fel ca Benjamin Steinmetz. Și Iancu și Tender sunt acum la pușcărie pentru devalizarea rafinăriei din Onești.

Iancu a folosit pentru a prelua RAFO inclusiv o firmă înființată de Vasile Frank Timiș, inițiatorul proiectului Roșia Montană. Timiș a fost și el client fidel al Mossack Fonseca.

“Elefantul“ a vândut la mijlocul anilor 2000, pe când era în arestul Poliției Capitalei, majoritatea acțiunilor RAFO către un consorțiu de firme reprezentate de un misterios investitor israelian din Ucraina pe nume Uri Bider. Acesta era fața unui grup de firme cu acționari ascunși care a condus RAFO în următorii ani. Uri Bider apare și el în documentele din Panama, conectat direct la interesele lui Steinmetz.

În noiembrie 2003, BSG Resources, firma lui Steinmetz, a activat o corporație în Cipru numită Raglam Overseas Ltd și i-a dat lui Uri Bider împuternicire pentru finalizarea unei afaceri în Ucraina.

Era vorba despre accesul la un terminal petrolier maritim de la Kherson. Terminalul era controlat de familia lui Mykola Zlochevsky fost ministru al mediului pe vremea președintelui Yanukovich care a fost nevoit să fugă din Ucraina imediat după Maidan.

Același document a împuternicit-o pe Sandra Horemans, persoană de încredere a lui Steinmetz, să reprezinte compania. Horemans este menționată și în investigația procurorilor români referitoare la implicarea lui Beny Steinmetz în afacerea terenurilor din București.

REZOLUTIA_BSGR

Ca și Ayalex-ului lui Iacobov, și Raglam Overseas era o companie „de raft” care a fost activată de grupul de firme controlat de Steinmetz. La trei ani după afacerea din Ucraina, Raglam a devenit acționar la RAFO, iar Uri Bider a negociat afacerile rafinăriei oneștene cu reprezentanți ai statului român. Tot Uri Bider și Raglam au jucat un rol important și la rafinăria Dărmănești pe care Raglam a preluat-o prin intermediul firmei Expanet Trading SRL, la care deținea tot capitalul social.

Bider și-a stabilit cartierul general în București pe strada Mircea Eliade la numărul 3, într-un imobil care făcuse parte din vastul imperiu imobiliar al lui Puiu Popoviciu, un alt afacerist intrat în colimatorul justiției. Acesta a vândut clădirea pentru un milion de dolari unei firme de la care mai apoi a închiriat spațiul Uri Bider.

Uri Bider (Mediafax Foto/CatalinaFilip)

Uri Bider (Foto: MediafaxFoto/Catalina Filip)

„M-am întâlnit prima oară cu Bider când era Iancu arestat, parcă în 14 februarie 2005… El era și reprezentantul lui Michael Cherney. Când am plecat, prin noiembrie 2006 am lăsat peste 31 de milioane de dolari în conturile RAFO (…) Nu știu exact ce s-a întâmplat însă nu au mai vrut să investească. M-au pus să iau niște echipamente vechi, practic fier vechi din Ucraina, niște echipament pentru rafinare între care și coloane de distilare și nu am vrut”, ne-a declarat Marin Anton, managerul general al RAFO la mijlocul anilor 2000, acum deputat UNPR. Michael Cherney este un controversat om de afaceri născut în 1952 în Uzbekistan, în fosta Uniune Sovietică.

„Pentru mine, Uri Bider, a fost șeful. Mai târziu mi-a dat și mie impresia că este un administrator la fel ca și mine”, a adăugat deputatul.

Cât despre Steinmetz, actualul deputat ne-a spus că l-a întâlnit de vreo două ori dar că nu a știut că a fost implicat la RAFO.

Saga RAFO nu s-a oprit la Uri Bider. O altă structură de firme la fel de obscură și complicată a preluat rafinăria și a început demersurile pentru vânzarea instalațiilor ei ca fier vechi dar nu înainte de a gaja acțiunile RAFO pentru mai mult de 100 de milioane de euro.

Noua schemă de proprietate îl avea în centru pe rusul Iacov Goldovsky, cel care controlează și astăzi ce a mai rămas din rafinărie. Compania lui din Viena, Petrochemical Holding, a amanetat acțiunile Rafo la una dintre cele mai mari bănci rusești, VTB, dirijată direct de oamenii Kremlinului și supusă sancțiunilor internaționale după invazia lui Putin în Ucraina. Practic, Goldovsky a împrumutat bani în Rusia ca să-și extindă afacerile la el acasă, garantând cu bunurile Rafo plata datoriei de peste 150 de milioane de euro. Operațiunea a avut loc în 2011 și a fost punctul culminant în distrugerea rafinăriei.

Țuștiu în Panama

Inginerul Țuștiu, ca mii de alți angajați, a trăit pe pielea lui toate aceste schimbări care ba au adus speranță, pe termen scurt, ba au împins la disperare.

În anii tulburi ce au precedat falimentul, Țuștiu a lucrat atât la RAFO, cât și la Dărmănești. După închiderea celor două rafinării, nu și-a mai găsit nimic în domeniu. Nici să plece în străinătate nu i-a priit. A încercat de toate, cu condiția să fie aproape de casă, să-și îngrijească mama.

“N-am mai găsit, n-am mai găsit. N-am mai găsiiit, vă dați seama. Deci eu aplic săptămânal la zeci de joburi“, spune fostul șef de instalație.

În ianuarie 2013, Ovidiu Țuștiu și-a oferit serviciile tocmai firmei panameze Mossack Fonseca, adică avocaților care i-au ajutat de-a lungul anilor pe cei care au pus rafinăria pe butuci.   

PANAMA_HAT

Într-un e-mail redactat cu grijă la care a atașat și CV-ul și o copie după pașaport, Țuștiu se arăta dispus să intermedieze transferuri bancare contra unui comision rezonabil sau să devină director sau acționar de fațadă în firme de tip offshore din orice țară.

„My name is Ovidiu-Ioan Țuștiu, 44 years old, I am an engineer, living in Romania, I have previous experience in management, trading and marketing. I am a trustworthy and reliable person, with a good knowledge of the trading and financial matters of international business. I am interested in a cooperation to serve as nominee director/nominee shareholder for companies registered in any jurisdiction or as nominee account holder.

I am ready to cooperation for transfer or remittance of funds for any companies, persons or banks worldwide, as nominee account holder, based on a reasonable commission. Also, I am interested to serve as nominee director or shareholder for corporations in any jurisdiction.

Here enclosed I send you my CV and a copy of my passport.

I am looking forward your reply and I hope in an excellent cooperation.

Respectfully Yours,

Ovidiu-Ioan Țuștiu”

Țuștiu a încercat să se distanțeze de acest e-mail când a discutat cu reporterul RISE: “De unde să-i mai aleg eu p-ăștia, pe lângă ăștia probabil că am mai aplicat la vreo 15-20 de genul acesta. Dracu’ știe cu ce se ocupă. Când văd chimie, când văd finanțe, orice, îmi bag CV-ul. Nu stau prea atent să analizez ce“, explică Țuștiu în timp ce numără nervos câteva bancnote de un leu pentru cafea. Jură că n-a participat la nimic ilegal și nici n-ar fi participat dac-ar fi fost cazul.

Nici nu a avut ocazia fiindcă avocații Mossack Fonseca l-au refuzat politicos spunându-i: “Am selectat deja un grup de indivizi pentru a face această muncă”.

E-mailurile, mesajele pe Facebook sau LinkedIn trimise către Uri Bider și către companiile din Elveția cu care lucrează Steinmetz au rămas fără răspuns.

Paul Radu, Stefan Mako

Ai citit această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!


Documentele #PanamaPapers au fost obținute de către Süddeutsche Zeitung de la o sursă anonimă. Publicația germană a oferit datele organizației International Consortium for Investigative Journalism care a cooptat RISE Project în acest proiect.

Secretele lui Steinmetz (II): pădurea din Snagov ascunsă în Panama

Documentele #PanamaPapers scot la lumină alte 20 de hectare pe care magnatul israelian Beny Steinmetz le deține, pe ascuns, în Snagov.

Suprafața descoperită de RISE completează latifundia cunoscută a lui Steinmetz de la marginea Bucureștiului, adică cele 46 de hectare aflate în Băneasa și Snagov – terenuri din care o parte se află sub sechestru DNA în dosarul retrocedărilor frauduloase care au vizat Ferma Regală Băneasa și pădurea Fundul Sacului din Snagov. În acest caz, israelianul este anchetat alături de controversații Remus Truică (fostul director de cabinet al lui Adrian Năstase), Dan Andronic (directorul Evenimentul Zilei) și prințul Paul Lambrino. Detalii, AICI.

Beny Steinmetz / Foto: beny-steinmetz.com

Beny Steinmetz / Foto: beny-steinmetz.com

Stăpânul discret din Panama

Cele 20 de hectare neștiute ale lui Steinmtez au o structură opacă de proprietate care începe cu un SRL din București și se înfundă într-o companie offshore din Panama, înregistrată de casa de avocatură Mossack & Fonseca.

Firma offshore se numește Lester Invest Group SA și a fost înființată în iulie 2009. În același an, a cumpărat firma românească Allegro Invest, la pachet cu o mare parte din suprafața de 20ha de la Snagov.

Anterior, SRL-ul bucureștean aparținuse unui anume Traian Potcoavă din comuna Vlădeni, Brașov, și sub acest patronaj, încă din 2007, în plină bulă imobiliară, începuse să cumpere terenuri de milioane la Snagov. În 2009, avea deja 20ha, direct de la proprietari sau intermediarii de drepturi litigioase.

Compania offshore a fost înființată la cererea grupului Onyx din Geneva, Elveția, condus oficial de Beny Steinmetz. Un angajat vechi al magnatului, director în holding, a fost omul care a trimis efectiv solcitarea în Panama. Se numește Sandra Merloni-Horemans și este legată de miliardarul Steinmetz în mai multe afaceri, inclusiv într-unele investigate acum pentru corupție pe trei continente.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

 Din același cabinet al corporației lui Steinmetz a plecat și însărcinarea către avocatul român, Robert Roșu, de a reprezenta offshore-ul panamez Lester Invest Grup în procesul administrativ de achiziție a SRL-ului bucureștean cu terenurile de la Snagov. Robert Roșu este fondator al casei de avocatură Tuca, Zbârcea și Asociații și, de anul trecut, suspect în dosarul “Truică-Steinmetz-Lambrino”, privind cele două retrocedări penale amintite.

Confruntat de RISE Project cu informațiile din corespondența electronică purtată de managerii lui Steinmetz cu avocații de la Mossack & Fonseca, Robert Roșu susține că nu-și amintește de firma Lester Invest Grup din Panama: “Am semnat mii de acte, dar numele acestor companii nu îmi spun nimic”. Cât despre legăturile sale cu miliardarul Beny Steinmetz, avocatul susține că a prestat pentru acesta exclusiv servicii juridice.


Din paradis fiscal, în paradis imobiliar

În toți acești ani, Consiliul Județean Ilfov a emis mai multe certificate de urbanism pentru construcția unor ansambluri rezidențiale pe terenurile secrete ale lui Steinmetz din Snagov.

Cele 20 de hectare sunt compuse din 23 de loturi, cu suprafețe cuprinse între câteva sute de metri pătrați și câteva hectare. Unele dintre aceste terenuri sunt poziționate lângă pădurea seculară Codrii Vlăsiei.

În perioada 2007-2009, când a fost derulat grosul achizițiilor imobiliare, terenurile din Snagov erau evaluate de bănci la 300-380 de euro pe metru pătrat.

#PanamaPapers închide cercul în dosarul Pădurea Snagov

Retrocedarea din pădurea Fundul Sacului Snagov este un alt tun imobiliar orchestrat de rețeaua lui Beny Steinmetz în România. Companiile magnatului au obținut fraudulos 47 de hectare de pădure dintr-o fostă rezervație naturală protejată – statut desființat fără explicații la începutul anilor 2000.

Scoaterea pădurii Fundul Sacului din registrul ariilor protejate a condus la o operațiune complicată de preluare a acesteia de către gruparea Beny Steinmetz – Remus Truică – Tal Silberstein – Shimon Sheves. Toți, puși acum sub acuzare la DNA.

Tunul și secvențele lui

În 2002, prințul Paul Lambrino face primele demersuri prin care solicită să i se retrocedeze 47 de hectare în Pădurea Fundul Sacului. Inițial, Romsilva se opune, dar autoritățile locale din Ilfov decid să-l împroprietărească pe Paul Lambrino. La început, cu 10 hectare, apoi cu restul până la 47ha.

Ulterior, retrocedarea pădurii e declarată ilegală de către Curtea de Conturi care menționează într-un raport din 2012 că pădurea Fundul Sacului din Snagov nu a aparținut niciodată Casei Regale, deci nu putea fi retrocedată vreunui urmaș al acesteia.

Prințul Paul a transmis RISE Project că nu face comentarii pe marginea acestui subiect.

Mail-ul de înființare al Riverside Real Estate

Sandra Merloni-Horemans / Foto: Profil linkedin.com

Sandra Merloni-Horemans / Foto: Profil linkedin.com

În ianuarie 2005, Sandra Merloni-Horemans, omul lui Beny Steinmetz, transmite de pe email-ul de serviciu de la Onyx Financial Advisors, Geneva, un mesaj către Mossack Fonseca, Panama, prin care solicită înființarea firmei offshore – Riverside Real Estate Corp.

În septembrie 2005, aceeași Sandra Merloni-Horemans deschide un offshore nou, Reciplia Limited, de data asta în Cipru. Prin intermediul paravanului cipriot apare în decembrie 2005, în România, un SRL cu același nume. Administratorul celei din urmă este direct Sandra Merloni-Horemans, contabila magnatului Steinmetz. Până la urmă, offshore-ul panamez devine acționarul celui din Cipru care, la rândul lui, deține firma din România – capătul suveicii.

În 2006, Prințul Paul obține restituirea domeniului de 47 de hectare din Snagov în doar patru ani, timp record pentru acea vreme. Paul Lambrino beneficiază de sprijinul oferit de edilul Snagovului, Apostol Mușat, și de funcționarii primăriei, dar nu reușește să ducă demersul la capăt. Motivul: pădurea e încă proprietatea Ocolului Silvic Snagov, iar un funcționar de aici respinge punerea în posesie. Acum intră în acțiune Remus Truică.

Remus Truică / Foto: Mediafax Foto, Liviu Untaru

Pe 1 noiembrie 2006, prințul Paul îi cedează lui Truică drepturile litigioase asupra celor 47ha, iar pe 3 martie 2007 este emis cel mai important act din schema imobiliară: prefectul de Ilfov, Nicolae Jecu, aprobă punerea în posesie cu 36 de hectare de pădure a prințului Paul pentru că Remus Truică intervine pe lângă funcționarii Romsilva care autorizează rapid retrocedarea pădurii Fundul Sacului. În aceeași zi, în Cipru, acționariatul Reciplia Limited este modificat cu Remus Truică proaspăt acționar minoritar (15,5% ). Restul e împărțit de offshore-ul panamez al lui Steinmetz, Riverside Real Estate Corp, și un altul (STG Ventures LTD), folosit de partenerii tradiționali ai magnatului, consultanții Tal Silberstein și Shimon Sheves (fost ministru israelian), în afacerile lor din România.

În octombrie 2007, prințul Paul vinde cele 47 de hectare din pădurea Fundul Sacului Snagov către Reciplia SRL – capătul românesc al suveicii lui Beny Steinmetz. Prețul? Doar 500.000 de euro. Adică 1 euro pe metru pătrat. Câteva luni mai târziu, terenul e reevaluat oficial la 380 de euro/metru pătrat. Din acest moment, rețeaua offshore marca Steinmetz devine proprietar de facto în pădurea Fundul Sacului din Snagov.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

Garanții pentru credite preferențiale la BRD

Imediat după tranzacție, jumătate din terenurile intrate în proprietatea Reciplia SRL sunt vândute mai departe. Remus Truică vine la prima strigare și rămâne cu 2,3 hectare la prețul subevaluat de 11 euro/metru pătrat.

Câteva luni mai târziu, o parte dintre aceste terenuri sunt gajate, iar evaluările băncilor arată că valoarea lor reală este de câteva sute de ori mai mare. Spre exemplu, Sorin Roșca Stănescu – un alt cumpărător rapid – ipotechează terenul său în suprafață de un hectar la BRD, iar banca stabilește că valorează 3,8 milioane euro. Stănescu plătise 25.000 euro.

O parte din terenurile din pădurea Fundul Sacului, dar și cele ale Fermei Regale Băneasa, ajung să fie utilizate de Sorin Roșca Stănescu și de partenerii lui Remus Truică pentru a obține credite preferențiale, de milioane de euro, de la BRD.

Retrocedarea pădurii Fundul Sacului

Cu Fundul Sacului sub sechestru

Contactat de RISE, Remus Truică a spus că nu poate să discute pe marginea activității firmelor din lanțul Reciplia fiindcă este un dosar în lucru la DNA.

Miliardarul Beny Steinmetz a transmis prin intermediul unui purtător de cuvânt, citat de presa din Israel, că nu a fost implicat în nici un fel de activitate ilegală. Procurorii anticorupție au pus însă la dispoziția judecătorilor interceptările din care rezultă că acesta era la curent până și cu faptul că vânzarea unei părți din terenurile de la Snagov reprezenta mita oferită celorlalți membri ai grupului.

La final, Steinmetz a rămas cu 25ha în pădurea Fundul Sacului. Le deține în continuare prin suveica de firme România-Cipru-Panama, dar au fost sechestrate de procurorii DNA.

Documente și pentru cazul Ferma Regală Băneasa

Prin aceeași rețea offshore, Beny Steinmetz a mai gestionat o retrocedare penală: Ferma Regală Băneasa, evaluată la 138 de milioane de euro.

Paul Lambrino și Remus Truică sunt protagoniști și în acest caz, urmând aceeași rețetă: prințul revendică, apoi îi cedează drepturile lui Truică, acesta din urmă câștigă folosindu-și influența, iar Steinmetz devine proprietar.

Prin contractul de cedare a drepturilor, prințul Paul urma să primească 20% din banii obținuți din vânzarea ulterioară a terenurilor, iar Truică și partenerii – restul de 80%. În plus, Lambrino ar fi primit, susțin procurorii, un avans de 4 milioane euro. Potrivit DNA, Steinmetz a transferat această sumă în România, implicarea miliardarului fiind susținută și de o serie de interceptări din care reiese că acesta s-a interesat personal de modul în care evoluează retrocedarea Fermei Băneasa.

Aceeași schemă

Cele 21 de hectare din terenurile Fermei au devenit proprietatea aceleiași structuri offshore construită de Beny Steinmetz, adică cea folosită și în retrocedarea penală din Snagov, iar o serie de documente dezvăluie că miliardarul controla în permanență evidența proprietăților din România.

În 2013, Onyx Capital din Geneva, holdingul lui Beny Steinmetz, a solicitat casei de avocatură panameze Mossack Fonseca să-l împuternicească pe israelianul Moshe Agavi pentru a încheia două contracte de evaluare a terenurilor din Băneasa.

În această misiune, angajatul a reprezentat efectiv offshore-ul Riverside Real Estate Corp, adică firma-mamă din schema Panama-Cipru-România, Un alt document păstrat de registratorii din Panama arată că actele de formare ale companiei Riverside Real Estate Corp sunt păstrate în cartierul general din Geneva al Onyx Capital, holdingul asumat al lui Beny Steinmetz.

Cine sunt Tal Silberstein și Shimon Sheves

Tal Silberstein (47 de ani), om de afaceri și consultant politic, a ajuns în România în 2002, angajat de Traian Băsescu. L-a consiliat apoi pe Adrian Năstase în campania electorală din 2004 și mai apoi pe Călin Popescu Tăriceanu în perioada în care era premier. În România, i-a avut parteneri pe Arthur Finkelstein, Dan Andronic, Shimon Sheves. În 2008, devine acționar al Multimedia Political Communication alături de D.A. Comunication & Media – deținută de către Dan Andronic. Este un apropiat al lui Steinmetz, iar un document din arhiva Mossack Fonseca arată că din 2015, Tal Silberstein este unic acționar al Riverside Real Estate Corp LTD, compania offshore din Panama care deține terenurile din Băneasa și Snagov.

Shimon Sheves (64), a fost șeful de cabinet al fostului premier israelian Iţhak Rabin, între 1992 și 1995. A venit în România în anii 2000 și l-a avut partener pe Dan Andronic în compania First One Communication. Remus Truică declara în 2004 că este prieten cu Sheves și, indirect, că acesta, alături de Tall Silberstein, controlau STG Ventures LTD. Remus Truică declara în 2007 că Sheves l-a consiliat în 2004 pe Adrian Năstase. În Israel, Sheves a fost acuzat oficial de corupție și a primit o condamnare pe fond care însă a fost anulată de o decizie a Curții Supreme. Procurorii români susțin că Sheves și Steinmetz au finanțat rețeaua locală a lui Remus Truică, prin care terenurile din Băneasa și Snagov au fost retrocedate ilegal.

Attila BIRO

Grafică și video:  Sergiu BREGA

Rețetele financiare ale miliardarului de la Roșia Montană #PanamaPapers2

Noi documente copiate din computerele casei de avocatură Mossack Fonseca din Panama arată că miliardarul israelian Beny Steinmetz și familia sa sunt beneficiarii finali ai unor afaceri derulate în domeniul imobiliar și minier în România.

O serie de emailuri și acte atașate acestora dezvăluie complexa rețea de companii și fundații pe care omul de afaceri o folosește pentru a controla investiția sa în aurul de la Roșia Montană, dar și în proiecte imobiliare de milioane de euro la București.

Ambele investiții ale lui Steinmetz în România sunt subiectul unor dispute aflate pe rolul instanțelor.

Pe de o parte, afacerea de la Roșia Montană, unde Steinmetz deține un pachet consistent de acțiuni, este subiect de litigiu la Curtea Internațională de Arbitraj de la Washington (ICSID). Proiectul aurului din Apuseni a fost blocat după amplele proteste de stradă din 2014, iar Steinmetz și ceilalți acționari au solicitat României daune de 4,4 miliarde de dolari pentru că n-au mai putut să înceapă exploatarea. 

În schimb, Steinmetz este judecat în România pentru complicitate la spălare de bani și constituire de grup infracțional organizat pentru achiziția unor terenuri retrocedate nelegal în preajma Bucureștiului. Documentele Mossack Fonseca contrazic declarațiile pe care Beny Steinmetz le-a făcut în fața judecătorilor în acest dosar penal.

Așa arată, pe scurt, harta intereselor miliardarului Beny Steinmetz în România

Cele două ipostaze în care se află Steinmetz în raport cu România pun și statul român dar și reprezentanți ai săi în posturi foarte delicate. Astfel, în timp ce România se apără la ICSID împotriva lui Steinmetz, demnitarul numărul doi din stat, Călin Popescu Tăriceanu, președintele Senatului este judecat pentru mărturie mincinoasă în cauza penală din România a aceluiași Steinmetz. Tăriceanu a fost achitat în primă instanță, însă procesul continuă.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

UN SIMPLU CONSILIER

Steinmetz deține un imperiu de miliarde de dolari, dar susține că este doar un consilier financiar. El și-a asumat calitatea de simplu consilier anul trecut, în timpul audierilor din dosarul retrocedării fermei regale Băneasa, în care este acuzat că a fost beneficiarul final al unei scheme imobiliare, prin intermediul căreia a devenit proprietarul a peste 46 de hectare de terenuri în Băneasa și Snagov. Terenurile ajunseseră la el, susțin procurorii, în urma unor retrocedări ilegale.

Pe 11 septembrie 2017, Steinmetz a fost audiat într-o ședință secretă a Tribunalului din Petah Tikva, oraș situat la zece kilometri de Tel Aviv. Audierea o ceruseră procurorii și judecătorii români, pentru că israelianul nu s-a prezentat la proces, iar mandatul de arestare în lipsă n-a mai fost aprobat. 

Omul de afaceri israelian este in mijlocul unei investigații penale internaționale pentru dare de mită.

Omul de afaceri a răspuns întrebărilor adresate de procurorii români prin intermediul unei comisii rogatorii (o procedură birocratică prin care un procuror sau judecător trimite o serie de întrebări unui inculpat sau suspect prin intermediul magistraților unui alt stat, unde locuiește persoana respectivă). 

Eu nu administrez, nu decid (…)”, le-a spus Steinmetz, concluzionând: “Asta înseamnă că funcția mea se reduce doar la a fi consilier”. Steinmetz a insistat astfel să se prezinte drept un specialist financiar fără putere de decizie în marile afaceri în care este acuzat de ilegalități.

https://beta.documentcloud.org/documents/4546740-INSERT-DECLARATIE-DE-INCULPAT-BENY-STIENMETZ?sidebar=0&text=0&pdf=0


Declarația dată de omul de afaceri israelian în cadrul procesului penal din România

Noua scurgere de informații din arhivele Mossack Fonseca arată o altă realitate. Avocații panamezi au început să-i verifice companiile miliardarului după prima scurgere masivă de informații din aprilie 2016. Au identificat astfel 16 societăți aflate în proprietatea lui. Treptat, avocații au reușit să afle detalii despre modul în care magnatul își controla imperiul, dar numai după ce l-au anunțat că îi vor dizolva companiile, dacă nu demonstrează că este cel care le controlează.

Angajații lui Steinmetz au trimis, în final, către Mosack Fonseca o descriere detaliată a fundațiilor din Liechtenstein prin care miliardarul își controlează afacerile în toată lumea.

Prin intermediul avocaților săi din Israel, Steinmetz a transmis că nu va răspunde întrebărilor RISE Project. “Clientul nostru nu are de gând să răspundă acuzațiilor defăimătoare prin natura lor și motivate de interese necorespunzătoare”, menționează scrisoarea trimisă de avocatul Yuval Sasson.

https://beta.documentcloud.org/documents/4546737-2-Ra-Spunsul-Miliardarului-Beny-Stienmetz-La-I?sidebar=0&text=0&pdf=0


Răspunsul miliardarului Steinmetz la întrebările RISE Project

Una dintre fundații, Vessna, deținuse cel puțin până în 2014 compania V.S. Holding, companie implicată afacerea Roșia Montană.

Vessna, alături de fundația Balda (deținătoare unei mine de diamnate în Siera Leone) sunt proprietatea directă a lui Steinmetz și a familiei sale. Arhivele Mossack Fonseca conțin mai multe documente care dovedesc că fundațiile îi aparțin și că le-a folosit pentru a controla mai multe companii offshore.

În arhivele Mossack, în 2002, la doi ani după ce a fost înființată, V.S. Holding avea deja un portofoliu de investiții de peste 67 de milioane de dolari, inclusiv un avion privat care a fost customizat cu logoul Beny Steinmetz Group.

CONEXIUNEA CU GAZPROM 

Miliardarul israelian a deținut și un pachet de acțiuni la Gazprom, gigantul energetic al Rusiei, potrivit unor documente din aprilie 2002 păstrate în arhiva Mossack Fonseca. Atunci, valoarea investiției era evaluată la peste 30 de milioane de dolari, iar documentele menționează că valoarea acțiunilor Gazrom creșteau și că sugestia consiliului de conducere a fost să le păstreze pentru profitul generat. Acțiunile erau deținute printr-o altă companie-paravan, aflată în proprietatea V.S. Holding,  iar arhiva avocaților panamezi menționează că offshore-ul fusese înființat special pentru “portofoliul rusesc” al lui Steinmetz. 

Minuta prin care sunt inventariate investițiile V.S. Holding, inclusiv acțiunile Gazprom

În acel moment Steinmetz încă nu intrase în acționariatul Roșia Montană.

Miliardarul și-a extins considerabil  “portofoliul românesc” în 2009, când fondul de investiții BSG Capital Market (V.S.Holding fiind acționar în companie) a achiziționat nouă la sută din acțiunile Gabriel Resources, companie listată pe bursa canadiană. Guvernul Boc a inclus, în acel an, proiectul aurifer în noul program de guvernare, iar Steinmetz și-a crescut participația până la 16%.

https://beta.documentcloud.org/documents/4546732-ISTORIC-BSG-CAPITAL-MARKETS?sidebar=0&text=0&pdf=0#document/p1


Istoricul complet al companiei BSG Capital Markets – companie prin care Steinmetz deține acțiunile la Roșia Montană

Guvernul Ponta a promovat, în toamna anului 2013, un proiect de lege special pentru afacerea Roșia Montană, provocând însă proteste masive, atât în București, cât și în marile orașe din țară. Legea n-a mai fost aprobată, iar proiectul minier s-a blocat.

În iulie 2015, Gabriel Resources a deschis procesul la Washington. Reprezentanții companiei care deține proiectul aurului susțin că statul român prin mai multe angajamente internaționale ar fi garantat că mina din județul Alba va fi operațională, iar cum asta nu s-a mai întâmplat, au solicitat despăgubiri de 4,4 miliarde de dolari.  Până în acest moment, Curtea de Arbitraj n-a luat o decizie.

Din suma totală, 650 de milioane de euro sunt banii pe care acționarii spun că i-au investit până acum în afacerea Roșia Montană, blocată în faza de proiect de aproape două decenii. În tot acest timp, compania minieră nu a scos niciun gram de aur din Munții Apuseni. Asta pentru că n-a primit avizele și autorizațiile necesare. 

https://vis.occrp.org/Metro/view/092d3fafec459536d2b2294aeaa52f93

Litigiul internațional produce însă deja efecte în România. Guvernul Dăncilă a suspendat recent procedurea demarată în urmă cu doi ani pentru includerea Roșiei Montane pe lista obiectivelor protejate de UNESCO. Motivul a fost chiar procesul intentat de grupul de investitori conduși de Beny Stienmetz. De altfel, înregistrarea în patrimoniul UNESCO a determinat o divergență instituțională la nivelul guvernului încă din 2016, când Ministerul Finanțelor nu a fost de acord cu demersul Ministerului Culturii pentru includerea zonei miniere în lista UNESCO. O analiză realizată de casele de avocatură Lalive (Elveția) și Leaua (România), angajate de statul român în procesul internațional, susține, printre altele, că includerea Roșiei Montane în lista UNESCO ar crește șansele Gabriel Resources să câștige procesul internațional.

https://beta.documentcloud.org/documents/4546733-Scrisoarea-Avocat-Ilor-Roma-Niei-Trimisa-Ca-Tre?sidebar=0&text=0&pdf=0

Scrisoarea avocaților care apără România în procesul internațional trimisă în decembrie 2016 guvernului României.

AURUL ȘI GALERIILE ROMANE

Una dintre cele mai vechi așezări miniere din Europa – cunoscută, în timpul Imperiului Roman, ca Alburnus Maior – Roșia Montană are 50 de obiective pe lista depusă la UNESCO.

Întinse pe șapte kilometri, galeriile romane – de unde a fost extras aur în perioada antică – sunt punctul forte al dosarului UNESCO, dar ele se suprapun cu perimetrul exploatării miniere.

Un miner străbate o galerie din mina Roșia Montană. Foto: Mediafax Foto / Octav Ganea

Un miner străbate o galerie dintr-o mină de la Roșia Montană. Foto: Mediafax Foto / Octav Ganea

Concluziile avocaților au fost preluate de fostul premier Cioloș, în decembrie, la finalul ultimei ședințe a cabinetului său. Purtătorul de cuvânt al Guvernului a comunicat atunci motivele pentru care nu a mai aprobat documentația pentru înregistrarea obiectivului în patrimoniul UNESCO:

  • Guvernul avea, la acel moment, post-alegeri, un mandat limitat
  • O astfel de hotărâre putea să pună în pericol procesul de arbitraj de la Washington.

Ministerul Culturii, instituția guvernamentală responsabilă cu protejarea patrimoniului național, a trimis însă dosarul mai departe la UNESCO. Inițiativa fostului Guvern a fost invocată deja de Gabriel Resources în cadrul disputei juridice. Compania minieră a transmis public că nu a fost consultată de Ministerul Culturii în această privință.

Argumente similare au fost utilizate de către guvernul Dăncilă pentru a suspenda înregistrarea Roșiei Montane în patrimoniul internațional al UNESCO.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

Procesul de la Washington și listarea la UNESCO a zonei miniere au ajuns și pe masa președintelui Senatului. Pe 3 aprilie, Călin Popescu Tăriceanu a respins cererea fostului ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu de a trimite la tribunalul de arbitraj din SUA o serie de documente legate de înregistrarea în patrimoniul UNESCO. Fostul ministru s-a referit la decizia Comisiei UNESCO a Parlamentului României din noiembrie 2010, prin care s-a angajat să susțină includerea zone miniere pe lista obiectivelor protejate de UNESCO. Șeful Senatului a refuzat să trimită documentele la Washington pentru că n-au fost solicitate printr-o adresă oficială de către avocații care apără statul român în procesul deschis de Steinmentz&co.

Seful Senatului așteptă acum recursul dosarului penal în care a fost achitat pe fond pentru acuzația de mărturie mincinoasă

Călin Popescu Tăriceanu așteptă acum recursul dosarului penal în care a fost achitat pe fond pentru acuzația de mărturie mincinoasă

Șeful Senatului a fost trimis în judecată și achitat în prima instanță în dosarul de mărturie mincinoasă desprins din investigația penală care l-a dus în fața judecătorilor pe Beny Steinmetz, consultantul politic Tal Silberstien și omul de afaceri Remus Truică. Procurorii anticorupție l-au acuzat pe Tăriceanu că a mințit atunci când a declarat că nu știa nimic despre afacerile imobiliare ale grupului finanțat de Steinmetz. Anchetatorii au arătat că tranzacțiile imobiliare legate de retrocedarea fermei regale Băneasa urmau să fie perfectate la biroul notarial al Ioanei Valmar, soția de la acea vreme a lui Tăriceanu. Steinmetz este acuzat că a coordonat și finanțat retrocedarea ilegală a două proprietăți, ferma regală Băneasa și pădurea Fundul Sacului din Snagov, evaluate la peste 135 de milioane de euro. Documentele consultate de RISE din noua scurgere de informații arată că miliardarul controla direct afacerea printr-o structură de offshore-uri înregistrate cu ajutorul avocaților de la Mossack Fonseca.

BENEFICIARUL REAL SCOS LA LUMINĂ

În ianuarie 2017, la 10 luni după #PanamaPapers, avocații Mossack Fonseca au primit un e-mail din Amsterdam de la un angajat al miliardarului Beny Steinmetz. Era un răspuns la nelămuririle panamezilor legate de două articole de presă. Din mailuri intrate în posesia ICIJ reiese că articolele priveau afacerile sale din Guinea și România. Johan Van Den Brabe, directorul financiar al corporației Steinmetz a explicat că “Acuzațiile din articolele de presă nu au nici o bază iar beneficiarul real le-a respins mereu”. El a dezvăluit că magnatul israelian a fost unul dintre beneficiarii reali ai Reciplia LTD, un offshore cipriot. Compania are un rol central în afacerea imobiliară pentru care Steinmetz este judecat acum în România.

Un colaborator al lui Beny Steinmetz trimite catre avocații din Panama un e-mail în care il identifică drept bebeficiarul real al afacerilor imobiliare din România

Documentele din arhiva Mosack Fonseca nu l-au împiedicat pe Steinmetz să declare în dosarul său penal că n-a avut nici o implicare în afacerea imobiliară din România. A negat că ar fi fost unul dintre beneficiarii Reciplia LTD. La audierea sa din Israel, judecătorul l-a întrebat cine decidea asupra managementului companiilor Reciplia SRL și Reciplia LTD, adică cea menționată de colaboratorul său în adresa către Mossack Fonseca. “Nu știu cine a decis în legătură cu asta, așa cum am explicat mai înainte, nu mă ocup de asta. Funcția mea de consultant este să călătoresc în toată lumea, ca un fel de ambasador călător. Nu mă ocup de administrație, de management deloc”, a răspuns Steinmetz. Omul de afaceri a mai declarat că el doar primea niște rapoarte de la Remus Truică și își dădea cu părerea despre potențialul afacerii imobiliare. 

Beny Steinmetz a declarat în fața judecătorilor că n-a avut nici un fel de rol de decizie în afacerea terenurilor retrocedate ilegal în București

Pe de altă parte, corespondența cu Mossack Fonseca este o dovadă directă că omul de afaceri era beneficiar al retrocedărilor suspecte făcute în numele și în parteneriat cu prințul Paul Lambrino. Informația cuprinsă în cele câteva fraze a venit după un schimb de mailuri ce a durat aproape un an. A fost o consecință a dezvăluirilor legate de Beny Steinmetz publicate în România, dar și în presa internațională. După #PanamaPapers, cei de la Mossack Fonseca au încercat să-și salveze afacerea și au început să-și verifice clienții la sânge, așa cum prevăd normele internaționale privind combaterea spălări banilor și finanțării terorismului. Astfel că departamentul de investigații al Mossack Fonseca a descoperit că firmele înregistrate de ei erau implicate în afaceri penale. Rapoartele acestui departament au inclus anchetele jurnalistice legate de Beny Steinmetz publicate de RISE Project, dar și de către OCCRP.

https://beta.documentcloud.org/documents/4546739-7-Echipa-De-Investigat-Ii-a-Mossack-Fonseca-a?sidebar=0&text=0&pdf=0#document/p7


Mossack Fonseca a aflat și din investigațiile RISE Project ce interese avea Steinmetz în România

Analizele Mossack Fonseca au generat o corespondență intensă între directorii companiilor lui Steinmetz și avocații panamezi. Din această corespondență, dar și din documentele dosarului penal consultate de RISE Project, rezultă că, pentru afacerea imobiliară din România, Steinmetz a construit o structură offshore complexă. Cu ea a reușit să finanțeze și să controleze operațiunea imobiliară pentru care este investigat. Pe de o parte el trimitea sume importante de bani care ajungeau la gruparea Remus Truică-Prințul Paul. Pe de altă parte, informațiile din dosarul său penal arată că orice mișcare a proprietăților era aprobată prin decizii interne ale Reciplia LTD, companie care deținea un SRL omonim în România, pe numele căreia erau înregistrate zeci de hectare de terenuri evaluate la peste 135 de milioane de euro.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

TRASEUL BANILOR 

Un raport de analiză depus în dosarul penal din România, dar și o parte din corespondența post #PanamaPapers arată că Steinmetz avea încredere totală în colaboratorii săi. O bancă din Israel, și ea clientă a Mossack Fonseca, arăta că de fapt proprietarul în acte al construcției offshore era Tal Silberstein, fost consultant politic al lui Călin Popescu Tăriceanu, dar și unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Steinmetz. Două dintre companiile atribuite consultantului politic poartă nume desprinse din celebra serie Stăpânul Inelelor: Bilbo Baggins Holdings și Middle Earth Ventures  LLC, ambele înregistrate în Nevis, un cunoscut paradis offshore din Caraibe.

https://vis.occrp.org/Metro/view/d68b5cd36281e92d7c0787805cac4ae7

Pe de altă parte, Steinmentz și-a asumat rolul de finanțator principal al retrocedărilor prințului Paul, potrivit înregistrărilor din dosarul penal. A făcut asta chiar într-o întâlnire față în față cu Paul de România și prințesa Lia. Cu două zile înainte de Crăciunul din 2011, la 22:30, Steinmetz a intrat în vila prințului Paul de pe strada Phillipide din centrul Capitalei. Întâlnirea a avut loc pentru că prințul era nemulțumit de cum era plătit pentru terenurile retrocedate. Miliardarul le-a explicat faptul că nu dorea să se știe că este în spatele afacerii: “Motivaţia noastră aici este că dorim să investim foarte mulţi bani în afacerea asta, având un low profile”. În finalul discuției Steinmetz i-a explicat prințului Paul și filosofia lui în afaceri:

Benjamin Steinmetz: Ce sugerez eu: îi dați o şansă afacerii pe care o mai
putem avansa. Sunteţi de acord cu asta?
Tal Silbestein : Foarte mult.
Benjamin Steinmetz: Cred că este cea mai bună variantă pentru mine, mă bucur foarte mult că v-am întâlnit faţă-n faţă . Poate, dacă nu greşesc, ar fi trebuit să apelăm mai repede, înainte de …
Prinţul Paul: Probabil s-ar fi rezolvat mult mai multe lucruri.
Benjamin Steinmetz: Probabil că s-ar fi soluționat mai multe, da ştiți cum e, asta-i viaţa. Şi eu încerc … eu nu investesc niciodată în ceva ce nu merită.

Sursa: Discuția redată în dosarul penal al lui Beny Steinmetz a fost înregistrată de unul dintre avocații implicați în schema imobiliară.

Procesul său penal este judecat la Curtea de Apel Brașov o dată la două săptămâni. Până în acest moment nu există o decizie a magistraților în acest caz.

sursă: riseproject.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

spot_img

ULTIMELE ŞTIRI

Marian Zlotea dezvăluiri senzaționale despre mafia Statului Paralel din vremea lui...

Autor: Oana-Medeea Groza În emisiunea „Ce-i în Gușă, și-n căpușă”, prezentată de Cozmin Gușă la Radio Gold FM, Marian Zlotea, fost politician, unul dintre condamnații...

Ionescu: Vom pune mare presiune în continuare asupra generalilor interlopi, bravo...

Autor: Oana-Medeea Groza În emisiunea „Ce-i în Gușă, și-n căpușă”, prezentată de Cozmin Gușă la Radio Gold FM, Iulian Ionescu (noul membru al Clubului de...

Petrișor Peiu: Consumul redus de energie din România demonstrează dezindustrializarea țării...

Autor: Oana-Medeea Groza În emisiunea „Raport despre economie”, de la Radio Gold FM, profesorul de economie Petrișor Peiu a vorbit despre domeniul energetic al României,...

Comaroni: Activitatea firmelor vizate pentru extorcare de către generalii-interlopi, era blocată...

Autor: Oana-Medeea Groza În emisiunea „Ce-i în Gușă, și-n căpușă”, moderată de Cozmin Gușă la Radio Gold FM, jurnalistul Bogdan Comaroni a explicat la ce...

Urmăreşte-ne

23,188FaniÎmi place
4,892CititoriConectați-vă
67,100CititoriConectați-vă

Din categorie

spot_img