Pare ciudat, dar eu, așa mediocru cum sunt, cred că existe dezastre care au în ele ceva luminos. La sfârșitul lui Alexis Zorba, minunata carte a lui Nikos Kazantzakis, totul se prăbușește. Marea construcție, aventura aceea improbabilă în care fuseseră puse bani, muncă, orgoliu și speranță, se năruie spectaculos. Lemnul trosnește, instalația o ia la vale, stâlpii cedează, iar ceea ce trebuia să fie izbânda devine, în câteva clipe, o magnifică ruină.
Și totuși, acolo nu simți disperare. În filmul lui Michael Cacoyannis, ”Zorba” — Anthony Quinn — privește dezastrul și izbucnește în râs. Nu râsul prostului care nu pricepe ce i s-a întâmplat. Dimpotrivă. Râsul omului care a înțeles totul. Care știe că a pierdut și tocmai de aceea poate să înceapă din nou.
Își privește prietenul și întreabă, uluit parcă el însuși de splendoarea catastrofei: „Ai mai văzut vreodată o prăbușire atât de splendidă?” Apoi dansează.
Este una dintre cele mai frumoase scene despre înfrângere pe care le-a imaginat, probabil cinematograful. Pentru că dansul acela nu neagă dezastrul. Îl recunoaște. Îl acceptă. Și tocmai din această acceptare se naște speranța.
Prin urmare, tu, umilul spectator înțelegi că, cu oameni ca Zorba, totul poate începe din nou.
M-am gândit la Zorba privind fără sonor imaginile de la Școala de Vară a PNL de pe litoral.
Și mi-am dat seama că există și un alt fel de prăbușire.
Una în care oamenii râd înainte de a fi înțeles că s-a prăbușit totul.…
Ținute lejere, mese, zâmbete. Râsete. Oameni bine dispuși. Șampanie. Și, în mijlocul tuturor, un tort cu patru etaje, splendid în felul lui, solemn aproape, ca un mic monument de cofetărie ridicat în cinstea unei fericiri pe care nimic nu părea capabil s-o tulbure.
Și în film se râdea. Numai că râsul lui Zorba și râsul liberalilor de la mare mi s-au părut despărțite de o întreagă filozofie a înfrângerii.
Zorba râdea după ce lumea lui se prăbușise.
Ei râdeau ca și cum nimic nu s-ar fi prăbușit.
Zorba privea ruina. Ei păreau să nu o vadă.
Zorba putea începe din nou tocmai pentru că înțelesese că totul se terminase.
Liberalii par incapabili să înceapă din nou pentru că nu par să accepte că ceva se termină.
M-am întrebat ce anume sărbătoreau.
Citiți articolul integral pe EVZ.ro!
sursă:EVZ.ro
