Autor: Cozmin Gușă
La deschiderea noului sezon al emisiunii de la GOLD FM, „Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, am promis că voi prezenta o parte dintre lecturile mele din această vară, desigur, lecturi de specialitate, de politică internațională, dar nu numai, din dorința de a-i îndemna și pe alții pe căile lecturilor și gândirilor mele, câți vor dori.
Cartea care mi-a plăcut cel mai mult, în această vară, este aceasta, apărută în 2021, la Editura Litera: Ambasadorii, de Robert Cooper, un britanic pe care, culmea, l-am și cunoscut acum circa 25 de ani, la Londra. Era unul dintre consilierii foarte apropiați de Tony Blair. Un deștept care l-a făcut și pe Tony Blair, premierul-minune al Uniunii Europene din acele vremuri, să pară, la rândul său, mai inteligent. Eu dezvoltam relațiile cu Partidul Laburist. De ce am menționat acest lucru? Pentru că Robert Cooper nu este în sine un scriitor, deși scrie excepțional. El este un diplomat de carieră, posibil rezident al intelligence-ului britanic, dar acesta este un detaliu. Însă, datorită acestei poziții de martor, actor și, de multe ori, scenarist al diverselor întâmplări geopolitice, cartea lui devine cu atât mai valoroasă.
El descrie, la modul istoric și științific, principalele personalități ale diplomației de-a lungul istoriei, cei care au desenat lumea așa cum a fost, dar și pe cea pe care am cunoscut-o noi și pe cea pe care o experimentăm. De fapt, cartea are un subtitlu: Diplomația de la Machiavelli până în zilele noastre. Am vorbit despre faptul că este diplomație geopolitică, pentru că se concentrează asupra acelor personalități ale politicii internaționale care au folosit atuurile geopolitice ale țărilor lor, de la cele geografice până la cele culturale, spre a crea avantaje, de multe ori nebănuite, ținând cont de potențialul mai mare sau mai mic, mai oportun sau nu vremurilor. Tocmai de aceea cartea este spectaculoasă.
Scrie despre mulți. Unul dintre capitolele, poate cel mai consistent, este legat de diplomația germană, în care îi prezintă pe Adenauer, Brandt, Kohl. Vedeți? Eu mi-am făcut notițe, sunt de modă veche, și atunci când vreau să-mi aduc aminte de ceva, mai bine îmi consult notițele, completate pe lângă ideile din carte. Oricum, la capitolul german se vede foarte bine firul roșu care îi leagă de Rusia, fie că Rusia a fost URSS, și aici sunt detaliile prin care Lenin a fost parașutat în Rusia în interes german, până la cele foarte clare legate de Putin și legătura lui specială cu Germania. Sigur că se trece în revistă și antisemitismul extrem de clar al lui Stalin, ceea ce a creat o apropiere de Hitler și de Germania.
Există despre George Kennan un capitol foarte interesant, cel care, practic, a forjat politica antisovietică a Statelor Unite ale Americii după cel de-al Doilea Război Mondial. El a inspirat-o. Un capitol senzațional este cel legat de celebrul Talleyrand, prezentat mult mai pozitiv decât ar vrea istoricii pro-Napoleon. Într-adevăr, un tip extrem de arivist, extrem de ciudat, extrem de vicios, dar excepțional de inteligent.
Există și exemplul țărilor mici. Se prezintă cum niște țări mici, precum Danemarca și Finlanda, s-au descurcat în mediul geopoliticii, și nu este puțin lucru. Desigur, la Finlanda este extrem de interesant modul în care a conviețuit și negociat cu Marele Imperiu Rus, inclusiv în zilele noastre; sunt lucruri de actualitate. Iar la Danemarca, eterna relație de love and hate cu Germania.
Richelieu, Mazarin, Machiavelli. Două capitole aparte, însă, pe care vreau să le subliniez, pentru că nu vreau să mă lungesc prea tare, sunt cele dedicate lui Henry Kissinger și cel dedicat lui Jean Monnet, așa-zisul fondator al Uniunii Europene. În ce-l privește pe Monnet, Robert Cooper îl demitizează. Îl prezintă ca pe un tip fără școală, extrem de pragmatic, cu oarece imaginație, dar, de fapt, o marionetă iscusită a grupurilor mari de afaceri, care, prin intermediul său, atât în timpul Primului Război Mondial, dar mai ales în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (vă dați seama, ce longeviv!), au reușit să își creeze avantaje. Și așa, pe mâna acestui negociator, om de afaceri fără studii superioare, a crescut și s-a desăvârșit proiectul Uniunii Europene, care și astăzi este un proiect pragmatic, făcut în avantajul corporațiilor naționale și multinaționale (naționale în țările alese), proiect care se duce de râpă, pentru că astăzi nu mai este păstorit. Interacțiunea lui Jean Monnet cu Churchill este foarte bine descrisă în carte. Și acolo vedeți doi ariviști, pentru că și Churchill a fost, la rândul său, un arivist. Se dezvăluie și originea masonică a lui Churchill, plus multe alte lucruri.
În ce-l privește pe Kissinger, i se prezintă iscusința, ascendența, sigur, un evreu emigrat din Germania la vârsta copilăriei, dar și faptul că a fost suficient de inteligent pentru a deveni vectorul principal al mișcărilor geopolitice de mare anvergură. Mai interesante la Kissinger sunt erorile pe care le-a făcut, în special în America de Sud: acolo a dat totul de pământ. În Orientul Mijlociu a greșit. Unde n-a greșit? N-a greșit cu China. A avut o admirație și o bună cunoaștere a Chinei. Relația lui cu Mao a fost ceva extrem de special și este prezentată în carte. Ce șochează la Kissinger în această carte este cinismul și pragmatismul lui. Sigur că l-au dus acolo unde l-au dus și l-au făcut să influențeze atât de mult politica internațională. Până în urmă cu câțiva ani, vă aduceți aminte, ultima lui vizită, la peste 100 de ani, a făcut-o în cârje, fiind primit de către Xi Jinping.
Multe ați avea de priceput din această carte. Dar, în general, veți pricepe, dacă o veți citi, cum anume se face diplomația geopolitică (și încă se face!) în țări precum China, Rusia, India, bineînțeles, chiar și Brazilia. Iar, ați mai pricepe și care este valoarea de întrebuințare a unor diplomați iscusiți, cât de culți erau, multilaterali. Și pentru că s-au comemorat zilele trecute 9/11, 25 de ani de la fatalul eveniment, care este demistificat și în această carte, apropo de inventarea inamicilor, tocmai pentru ca să nu fie deranjată Arabia Saudită, aliatul tradițional al Statelor Unite, legătura dintre cei doi Bush, tată și fiu, că pe timpul lor s-a dat atacul împotriva Irakului, Saddam Hussein, care a fost un agent al CIA, ei bine, apropo de asta, veți pricepe, lecturând această carte, de ce, cum și cât a decăzut proiectul Occidentului Colectiv, blocul euroatlantic, motivul principal fiind că, după 9/11, diplomația geopolitică nu s-a mai aplicat. Statele Unite au crezut că pot domina la nesfârșit lumea, nemaiținând cont de ordinea internațională și de instituțiile internaționale. ONU a devenit o butaforie, la fel ca și NATO. Ceea ce a funcționat ca un bumerang. Prostia se plătește! Și a fost prostia diplomaților americani și a serviciilor secrete, care nu au fost deloc inteligente, aceste servicii de „intelligence”, și care, dominând și Occidentul european, ne-au adus și pe noi unde ne-au adus.
Asta va fi principala concluzie: veți pricepe cât de valoroasă este implementarea diplomației geopolitice și cât de important este ca politica externă să fie făcută de diplomați iscusiți.
Până data viitoare despre carte, să auzim numai de bine. Și nu uitați deviza noastră la GOLD FM: Citim. Gândim. Apoi scriem și vorbim.
