Proiectul Doicești, bazat pe tehnologia reactoarelor modulare mici (SMR), este nava-amiral a parteneriatului civil-nuclear româno-american. Răsturnarea de situație la care asistăm e o mișcare geopolitică de o duritate rară. SUA au interese strategice în regiune. Și noi avem, ca să zic așa, căci suntem lângă ruși. Care au intrat în Ucraina.
Despre Republica Moldova ce să mai vorbim?
Vreau să spun că Polonia tocmai a consolidat masiv un parteneriat cu SUA pentru construcția primei lor centrale nucleare. Dar Varșovia livrează, Bucureștiul trage frâna de mână. Cât timp România și Polonia sunt piloni ai flancului estic, situația mi se pare halucinantă. Va fi o undă de șoc în relația diplomatică?
Costuri, am înțeles. Dar nu acesta e singurul criteriu prin care trebuie să privim. Securitatea noastră energetică, blindarea noastră strategică are costuri. Căci dacă privim prin prisma cheltuielilor, aș putea să vă demonstrez că aveam alternativă americană și la Rheinmetall.
România-hub energetic este un proiect început de ceva vreme. Are foarte multe componente, planuri adiacente, proiecte care merg pe aceeași axă. Vă mai amintiți de Coridorul Constanța-Gdansk, susținut activ de SUA pentru mobilitatea flancului estic?
În fine. Nuclearelectrica are experiență în operarea reactoarelor clasice, adică un avantaj major în operarea tehnologiei SMR. Putea deveni hub de tehnologie.
Miza consolidării intereselor americane în zonă este enormă pentru securitatea noastră. Și încă mai avem cărți în mână: soluții de stocare de energie pe care România le are și ajută la eliberarea de litiul chinezesc (voi detalia cu altă ocazie), metale rare, muniția premium pe care o putem produce. Iar americanii vor parteneri. Parteneriatele government to government sunt soluția, pentru că ambele state câștigă în mod egal. Iar cel mai puternic și mai fair partener de securitate al României ar trebui să fie SUA.
P.S. Notele de plată pentru astfel de gesturi radicale nu vin sub formă de facturi directe, ci sub formă de „răcire” strategică. România are înevoie de sprijinul S.U.A. pentru miliardele de dolari necesare Unităților 3 și 4 de la Cernavodă. Omiterea sau blocarea Doiceștiului ar putea face ca Washingtonul să devină mult mai rigid, mai birocratic sau mai puțin generos.
În plus, o retragere atât de bruscă dintr-un proiect de o asemenea magnitudine transmite un semnal de impredictibilitate politică la nivel înalt.
A zis si Bolojan odata un lucru corect, si au si sarit la gatul lui. Normal ca SMR-ul de la Doicesti va iesi extraordinar de scump tinand cont de capacitatea sa de productie redusa, de cateva ori mai scump decat alte solutii (termocentrale, hidrocentrale). Va fi mai scump chiar si decat finalizarea unitatilor 3 si 4 de la Cernavoda care insa ar avea o capacitate de productie de cateva ori mai mare. Inca doua dezavantaje: dependenta de combustibil din import, si faptul ca este experimentala, deci noi suntem cobaii. Vinovatii sunt cei care au tarat Romania in acest contract dezavantajos. Nuclearelectrica nu e vinovata decat prin faptul ca specialistii pe care presupunem ca ar trebui sa ii aiba nu au spus nimic despre toate aceste lucruri. P.S: redeschiderea unei singure termocentrale pe carbune ar asigura o capacitate de productie a energiei electrice similara cu cea programata de la Doicesti, iar redeschiderea termocentralei se poate face cu costuri minimale, nefiind nevoie sa platim 9 miliarde de euro plus dobanzi ca pentru Doicesti.