Autor: Andrei Gușă
Un scandal cât casa învăluie Muzeul Național și Ministerul Culturii. Iar acest scandal nu este preluat de presa mainstream pentru că mulți grei actuali și foști ai politicii românești pot să cadă în urma lui. Picturi suspecte din colecția fostului prim-ministru Adrian Năstase, deasupra cărora planează suspciunea de fals, au fost expuse la expoziția „Victor Brauner. Între oniric și ocult”, manifestare artistică finanțată din bani publici. Critici de artă și experți au acuzat la începutul acestei săptămâni faptul că în cadrul expoziției au fost plasate cel puțin două tablouri false (este vorba despre „Cleopatra” și „Trei nuduri feminine”) ce-i aparțin lui Adrian Năstase.
„Din păcate, iar aici nici nu știu dacă e vorba doar despre o incompetență impardonabilă sau, la fel de grav, despre o manevră conștientă de spălare a unor lucrări și de manipulare, prin ricoșeu, a pieței de artă, adică pur și simplu de complicitate, un număr semnificativ de lucrări, peste numărul degetelor de la o mână, din expoziția Brauner, sunt falsuri la limita ridicolului. O asemenea alterare a unui act cultural major, comisă de o instituție publică de vârf, așa cum este MNAR-ul, nu poate fi trecută cu vederea nici de Ministerul Culturii, dar nici de instituțiile care trebuie să investigheze asemenea tipuri de infracțiuni”, anunța luni, 22 ianuarie, Pavel Șușară, unul dintre cei mai importanți critici de artă autohtoni.
Acuzațiile de mai sus sunt susținute și de Adrian Buga, expert în pictori români, secolele XIX-XX, acreditat de Ministerul Culturii. „Recomand ca muzeul MNAR să facă urgent o contraexpertiză realizată de experți internaționali în opera lui Brauner, care să confirme sau să infirme acuzele legate de problemele de autenticitate ale operelor din colecțiile: Adrian Năstase, Andrei Năstase, Mihnea Năstase”, a cerut expertul Ministerului Culturii.
„Tot timpul am luptat împotriva vânzării obiectelor de artă false, mi-am dedicat timpul, activitatea profesională și experiență în a descoperi doar lucrări originale, iar o lucrare originală, contrar uneia false, are un efect de ridicare a spiritului privitorului și ajută nespus cultura națională, iar în cazul lui Brauner – internațională”, a mai spus Adrian Buga.
De ce este foarte grav acest demers?
- Contrar principiului prezumției de nevinovăție practicată în dreptul civil, cutuma organizării unei galerii de artă implică un expert care să gireze operele ca fiind originale, altminteri valoarea acestora este pusă din oficiu sub semnul întrebării. Directorul Muzeului Național nu a dispus o astfel de verificare.
- Din punctul 1 rezidă un dubiu rezonabil cum că directorul Muzeului Național a fost conștient în prealabil de faptul că unele dintre lucrările expuse în cadrul expoziției „Victor Brauner. Între oniric și ocult” sunt falsuri. Este greu de imaginat vreun alt motiv pentru a nu obține girul unui expert.
- Cine ar avea de beneficiat? Proprietarul/proprietarii falsurilor. Valoarea picturilor realizate de Victor Brauner sunt cotate între 75.000 și 400.000 euro. „Cazul straniu al domnului K” spre exemplu, pictură realizată de Victor Brauner, a fost achiziționată la o licitație în Franța pentru 700.000 de euro. Așadar, prin girul Muzeului Național (care atestă indirect originalitatea operelor de artă), proprietarul ar avea de câștigat între 150.000 și 1 milion 400 de mii de euro.
- Din punctul 3 rezidă un dubiu rezonabil de mită/trafic de influență exercitat de către proprietar(i) asupra directorul Muzeului Național, și nu numai. (explicație prezentată mai jos)
Așadar, cu prețul terfelirii reputației Muzeului Național (proprietatea noastră, a tuturor) unii șmecheri se îmbogățesc.
Ministerul Culturii girează viciul de procedură orchestrat de Muzeul Național
În loc să ia în serios acuzațiile de mai sus, printre care una făcută chiar de către un expert acreditat de Guvernul României, Raluca Turcan (PNL), din poziția de Ministru al Culturii, face o declarație în care anunță, nici mai mult nici mai puțin, că la mijloc e vorba de o ceartă între Călin Stegerean, directorul Muzeului Național de Artă, și criticul Pavel Șușară.
„Din punctul meu de vedere, din nefericire pentru iubitorii de cultură și cei preocupați de aspectele de fond în privința calității exponatelor, acesta este, de fapt, un conflict între două persoane care au o istorie mai veche… Cineva aruncă piatra și sute de oameni se chinuie să demonstreze că nu a lovit pe nimeni. Așadar, sunt destul de reținută cu privire la temeinicia acestei acuzații…”
Câți politicieni români sunt mari proprietari de opere de artă?
Acest caz cu potențial de mare scandal poate aduce la lumină cazurile (multe) de politicieni sau foști politicieni (parveniți), mari colecționari de opere de artă. Cazul „Darius Vâlcov și tablourile ascunse în perete” a fost primul precedent demonstrat de acest fel, dar probabil că politicienii „mai bine conectați la păduri”, care dețin dosare unii despre alții, au reușit deocamdată să dezamorseze potențialele scandaluri de acest fel care planează deasupra lor. Tocmai acesta este motivul pentru care presa mainstream întoarce privirea în direcția opusă acestui scandal, și a altor situații similare care au fost trecute cu vederea. Cum au ajuns acești politicieni în posesia acestor opere de artă? Există 4 opțiuni.
- Le-au achiziționat cu bani obținuți cinstit. (foarte improbabil)
- Le-au achiziționat cu bani negri primiți din mită, pentru ca mai apoi să le vândă (declarându-le ca moștenire etc.) și să înălbească banii.
- Au primit „cadouri” (la asemenea sume, se pune tot ca mită).
- Au achziționat/primit cadou falsuri, au aflat această chestiune, iar mai apoi, prin trafic de influență, au încercat să transforme falsul în veridic cu girul unor muzee/galerii de artă importante, pe modelul cazului prezentat mai sus, deasupra căruia planează multe suspiciuni.
Cireașa de pe tort a venit ieri, 24.01.2024, când directorul Muzeului Național a hotărât închiderea galeriei, pe motiv de Zi Națională. Directorii altor muzee au preferat să nu închidă, aceasta fiind o decizie facultativă.
Va urma …
P.S. Vă recomand să urmăriți care instituții de presă vor prelua acest scandal cu potențial de audiență uriaș și care nu. Concluziile le puteți trage singuri.
