Am fost de cinci ori în Statele Unite, în trei locuri diferite. Și, de fiecare dată, am avut aceeași senzație: America nu este Europa pe o altă scară. Este o altă lume.
Cu alte valori, altă dinamică, alt raport cu succesul, cu eșecul, cu libertatea, cu banii, cu tehnologia și chiar cu viitorul.
Nu știu dacă este o lume mai bună sau mai rea decât a noastră. Probabil că întrebarea nici nu are un răspuns simplu. Dar știu că este diferită. Și mai știu ceva: că America este necesară.
A fost necesară în 1776, când a pus în lume o idee radicală pentru vremea ei: că libertatea și drepturile individului pot sta la baza construcției unui stat.
Și este necesară și astăzi. Nu pentru că ar avea întotdeauna dreptate. Nu are. Nu pentru că ar fi lipsită de contradicții. Dimpotrivă.
Ci pentru că America este, de multe ori, oglinda în care vedem mai devreme ceea ce urmează să ni se întâmple și nouă.
Inovațiile și excesele. Progresul și polarizarea. Noile tehnologii și noile anxietăți. Schimbările sociale, crizele de identitate, reinventările și eșecurile.
Am senzația că, în multe dintre marile transformări ale societății, Statele Unite trăiesc cu 10–15 ani înaintea Europei. Nu ne arată neapărat unde trebuie să ajungem. Dar ne arată, aproape întotdeauna, ce ar trebui să începem să înțelegem.
La 250 de ani de la Declarația de Independență, poate că acesta este unul dintre cele mai importante roluri ale Americii: nu acela de a fi un model perfect, ci de a rămâne un experiment uriaș, imperfect și imposibil de ignorat.
Happy 250th, America. 
