(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Vă readuc aminte, la începutul analizei, despre decizia CCR, ce a statuat, practic, că trăim în SECURISTAN. Doar noi am tratat-o in extenso, aici, la GOLD FM. Știrea a trăit doar o zi, așa că lumea n-a aflat că viitoarele funcții de conducere din justiție pot fi ocupate de rezerviștii serviciilor secrete. Știrea a trăit puțin, după cum spuneam, dar furtuna subterană s-a stârnit și are legătură cu concluzia analizei de azi, pe care o să o aflați mai încolo.
Revin acum la atacul de ieri, contra lui Crin Antonescu și fac un rezumat. Din surse CNSAS, „UM” G4Media a publicat faptul exploziv că Antonescu ar fi dat, în tinerețe, informări la Securitate și, bineînțeles, pentru o oră sau două, cât a durat emoția până să vină răspunsul, s-a indus ideea, fără mare notorietate publică, dar s-a indus la nivel de presă, ideea că ar fi putut fi informator. Ulterior s-a aflat că nici vorbă de așa ceva, că Antonescu a fost chemat de Securitate să dea cu subsemnatul sub nume propriu și „să-l dea în primire”, după cum se spune, pe un coleg care încercase și ulterior reușise să fugă din România comunistă. Către după-amiază – seară, a intrat și respectivul coleg, Costache, parcă îl cheamă, din Canada, să confirme faptul că Antonescu nu este un „sifon”, ci dimpotrivă, i-a păstrat secretul și așa a putut el să emigreze, adică Antonescu s-a pus cu regimul și sigur, în cursul serii, discuția s-a purtat pe o parte și pe alta. Că este atac din partea taberei Nicușor Dan, a rezerviștilor, sau operațiune iscusită de campanie, nu se poate afla, oricum, în timp util. Haideți, așadar, să ne concentrăm asupra consecințelor acestui eveniment și o să vedeți că abia asta devine important.
Deși nu-i comod de dus public un asemenea subiect, lui Crin Antonescu i se creează astfel oportunitatea de a ieși din cercul infamant al bănuiților, dovediți ulterior, că ar fi colaborat cu Securitatea – readuc aminte cazurile celebre ale lui Dan Voiculescu, zis Felix, și Traian Băsescu, zis Petrov, ambii dovediți post-factum că declaraseră în mod mincinos că nu fuseseră informatori ai Securității, ambii, oricum, și Voiculescu, și Băsescu, fiind ofițeri superiori, acoperiți ai fostei Securități, mai precis ai Direcției de Informații Externe. Din acest unghi, așteptăm să fie publicată, la cererea lui Antonescu, declarația pe care el a dat-o la Securitate despre prietenul său ce fugise din țară, dar e previzibil că aceasta îl va exonera de bănuiala de poliție politică. Numai că, prieteni goldiști, prin atacul la Antonescu, se deschide, de facto, dezbaterea publică despre candidații pilotați de către serviciile secrete, prezidențiabilii acoperiți, iar aici treburile stau prost pentru toți cei patru contracandidați ai lui Crin Antonescu, după cum urmează:
- Victor Ponta: a fost acuzat de două ori în trecut că este ofițer acoperit al SIE, prima dată de către SRS, apoi de către Traian Băsescu. Ponta, însă, nu i-a dat în judecată pe niciunul dintre cei doi, deși acuzația era foarte gravă, căpăta și aspecte penale, pentru că el fusese procuror în perioada în care ar fi fost ofițer acoperit al SIE – nu cred că e prescriptibil așa ceva. Iar apoi, Ponta, ori de câte ori este întrebat despre apartenența ca ofițer la SIE, evită șmecherește subiectul. E limpede că o posibilă dezbatere despre această calitate de acoperit al serviciilor secrete îl deranjează cumplit pe Ponta, care, în urma dezvăluirii trebii cu Serbia, s-a îndepărtat definitiv de unul dintre obiectivele sale, acela de a ajunge șef la SRI. Aiasta nu se mai poate. Măcar ceva a fost bifat, sigur, în cazul lui.
- Ieri, am discutat documentele despre Nicușor Dan, care îl indicau în mod clar că ar fi făcut poliție politică. Decizia CNSAS este, însă, una opusă, că n-a făcut poliție politică, însă nu este deloc clar acest lucru, iar în emisiunea de aseară, de la Antena 3, Andreea Sava, un jurnalist foarte bun, a oferit o pistă remarcabilă, aceea a elevilor recrutați încă din liceu (îmi pare că e un lot de vreo 800), ale căror dosare au fost mutate și s-au strâns în mod preventiv la Parchetul General, ca să nu mai poată fi verificate la CNSAS. Asta este o pistă excepțională de studiu. Putem să-l găsim în acea pepinieră pe Nicușor Dan, sunt convins, iar, din completările celorlalți jurnaliști din studio, le-am remarcat în mod deosebit pe Oana Zamfir și pe Cătălina Porumbel, dar s-au descurcat bine și ceilalți colegi ai lui Mihai Gâdea și Eduard Hellvig, transpare clar și faptul că Nicușor Dan a rămas în pilotajul serviciilor secrete moștenitoare ale Securității, că doar așa s-a format SECURISTANUL.
- Nici cu George Simion treaba nu-i cușeră deloc, din punct de vedere al colaborării cu serviciile secrete, iar imaginile de la poliție, din 2006, difuzate tot la Antena 3, acolo unde Simion se organiza alături de colegul său de atunci, Nicușor Dan (da, da), îl indică și pe el ca prezumtiv colaborator al unui serviciu secret, mai mult ca sigur al SIE, adică Simion ar fi coleg și cu Ponta, nu doar cu Nicușor Dan. Apropo de imaginile de acum 20 de ani, atenție, când încă Simion era elev, nu devenise student, am priceput în plus din surse sigure că există cu el o colecție de filmulețe de arhivă, de toate felurile (aș fi vrut să zic de toată frumusețea, dar nu prea sunt frumoase), ce pot fi folosite la nevoie împotriva lui, că doar suntem în SECURISTANT, nu-i așa?
- În fine, și Elena Lasconi corespunde profilului de colaborator al serviciilor secrete, s-au tot discutat argumentele faptice, nu le mai reiau aici, din lipsă de timp, dar și pentru că Lasconi mi-a devenit simpatică în ultimele zile, de când a reușit să incomodeze în mod clar parcursul electoral al periculosului Nicușor Dan.
Și uite că așa, prin efect de bumerang, prin scandalul Antonescu, se dă un șah multiplu la adresa contracandidaților, că doar dacă e interesantă discuția despre Crin Antonescu și Securitate, cu mult mai interesantă ar fi discuția și abordările despre colaborarea cu actualele servicii secrete ale contracandidaților, care servicii secrete, spre deosebire de fosta Securitate, sunt încă vii și pot trasa sarcini. Iar, ca să conchid, șahul poate fi „și mai multiplu”, ca să mai glumesc; nici nu vă închipuiți câți jurnaliști cu mâner există, adică sunt colaboratori acoperiți ai serviciilor secrete, iar acești jurnaliști vor face orice li se cere, pentru ca această calitate descalificantă pentru un ziarist să nu transpară public. În SECURISTAN, atunci când ți se cere să sari, nu mai întrebi de ce anume, ci cât de sus.