|
Informații de ultimă oră și acuzații extrem de grave publicate astăzi de publicația greceascǎVoicenews scot în evidență starea tragică în care a ajuns Muntele Athos. |
|
Fostul bastion absolut al Ortodoxiei, al reculegerii și al rugăciunii s-a transformat în ultimii ani într-un teren al comercializării scăpate de sub control și al îmbogățirii ilicite.
Pelerinul tradițional, care vine cu evlavie pentru a fi găzduit într-o chilie sau pentru a se ruga într-o mănăstire, nu mai are acces la Athos, ci trebuie sǎ treacǎ printr-un model industrializat de „turism de pelerinaj”. Este vorba despre o mașinărie a banilor negri scăpată de sub control, în care intermediari veroși și aspiranți la „afaceri” se îmbogățesc pe spatele credincioșilor. Conform informațiilor exclusive ale Voicenews, fenomenul a luat dimensiuni înfricoșătoare, în special după suspendarea pelerinajelor în Țara Sfântă din cauza războiului. Hoarde de pelerini străini, în principal din România, invadează statul monahal prin intermediul unor „ghizi” ilegali.
Costul pentru un „pachet” turistic de patru zile ajunge la 700 de euro de persoană! În același timp, costul oficial pentru eliberarea unui simplu bilet de intrare (diamonitirio) este de doar 25 de euro. Această cerere artificială și ocuparea locurilor disponibile de către grupuri organizate au ca rezultat faptul că pelerinii greci obișnuiți nu mai pot găsi nici măcar un loc pentru a vizita Muntele.
Cifrele dezvăluite privind prezența și sumele rulate provoacă amețeală. Pe parcursul celor 8 luni de vârf ale anului (august, septembrie, octombrie, noiembrie, februarie, martie, aprilie și mai), se estimează că intră zilnic între 500 și 1.000 de persoane prin biroul de pelerini. Cu o medie de 700 de persoane pe zi, profiturile ilegale ale rețelei de ghizi și intermediari ating suma de neconceput de 140.000 de euro pe zi! Vorbim despre 35 de milioane de euro anual în numerar și nedeclarate, bani negri care circulă zilnic!În paralel, plângerile scot la iveală un comerț ilegal extins în jurul emiterii biletelor de intrare. Intermediari ilegali și „ghizi” apar dând mită de 50 și 100 de euro pe sub mână, pentru a asigura prețioasele invitații de intrare. Nesimțirea atinge apogeul în interiorul peninsulei, unde funcționează acum o adevărată companie de… rent-a-car! Anumit călugări, în colaborare cu persoane fizice, pun la dispoziție vehicule ale mănăstirilor, închiriindu-le cu 300 de euro pe zi pentru deplasarea grupurilor.
Dar asta nu e totul.
Magazinele mănăstirilor și ale chiliilor se umplu de „lucruri de mână” false, importate din China, care sunt achiziționate în masă de pe platforme externe (cum ar fi Alibaba și Temu) și vândute turiștilor naivi drept produse autentice athonite!
Ghemul ilegalității pare să înceapă a se destrăma după evoluțiile rapide și investigațiile din jurul șefului Biroului de Pelerini din Ouranoupoli, Vasilis G. Informațiile vorbesc despre exploatarea sistematică a limitelor stricte care fuseseră stabilite pentru permisele străinilor (300 pe lună per mănăstire, 20 per chilie, 50 per schit). Atunci când pelerinii străini rămâneau blocați din cauza depășirii limitelor și pierdeau cursele vaselor, erau direcționați în mod artificial către anumite unități de cazare private din zonă, cu un cost de 100 de euro pe noapte, dar și către anumite restaurante, cu folosul aferent, bineînțeles, pentru intermediari… Cine este responsabil pentru aceasta corupere?În fața acestei degradări fără precedent, Voicenews a pus direct întrebările și cere răspunsuri imediate:
Cucerirea Muntelui Athos nu mai este doar una spirituală, ci și instituțională. Toleranța s-a încheiat. Este nevoie de o intervenție imediată a justiției și de o purificare completă acum! Nu nepalezii i-au scos pe români de la munca prestatǎ pe Glovo sau Tazz, ci patronii români hrǎpǎreți. Nepalezii au fost doar un instrument neutru.Robert Turcescu a avut azi un editorial video pe canalul sǎu de YT despre cazul Dan Tanasă și livratorii asiatici. A primit mesajul de mai jos care spune multe despre ce se intampla intr-un domeniu despre care nu stim, de fapt, mai nimic. Ce dezastru, ce mafie!
Mesajul primit de Turcescu”Salut, Robert, Fac livrări de opt ani. Înainte am fost un pic bugetar. Am lucrat ca mașinist la un teatru și aveam un salariu banal, de aproximativ 1.400 de lei. Munceam mult, stăteam la repetiții, iar dacă erau două spectacole ajungeam și la 12 ore pe zi. Când a apărut Glovo în România, am avut noroc cu o prietenă care mi-a spus: «Băi, în Spania au apărut ăștia și se fac bani mulți.» Am zis să încerc și eu. În prima săptămână am făcut aproape 2.000 de lei, adică mai mult decât luam într-o lună întreagă la teatru. Foarte mulți români s-au apucat atunci de livrări. Pe Uber Eats, Tazz sau Foodpanda, aproape toți livratorii erau români. Erau oameni care lucrau la multinaționale, aveau rate la casă și ieșeau după program să mai câștige un ban. În domeniul ăsta trebuie să investești permanent. Faci foarte mulți kilometri și, indiferent că mergi cu bicicleta, scuterul, motocicleta sau mașina, ai cheltuieli constante: filtre, plăcuțe de frână, anvelope, revizii și tot felul de reparații mecanice. Plus investiția inițială în vehicul. În perioada aceea, munca era plătită pe măsură. Îți spun sincer și sper ca, dacă vei face vreodată un reportaj din ce îți povestesc, să rămân anonim. Erau luni în care se câștigau…
De aici, doar cititorii care au abonament de 26 de lei pe luna pot citi mai departe. Sustine-ma cu aceasta suma minimala si nu numai ca ai acces la info, analize si anchete tari, dar si contribui la independenta proiectului Strict Secret! Apasa Subscribe!
… 2.000 de euro, iar unii ajungeau și la 2.500 de euro. Partea bună era că nu aveam grija zilei de mâine. Aveam frigiderul plin, facturile plătite și reușeam să pun și bani deoparte. Acum ajung la subiectul muncitorilor veniți din Asia. Spun generic „indieni”, deși mulți sunt din Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka sau India. Cum au ajuns ei în România? Din ce am văzut eu, foarte simplu. Platformele nu te mai lasă să lucrezi direct cu ele, ci te obligă să lucrezi printr-o flotă. Asta mi s-a părut mereu o mare nedreptate, pentru că flotele opresc un comision din încasările livratorilor fără ca noi să simțim că primim ceva în schimb. La un moment dat existau bonusuri foarte mari pentru un anumit număr de curse. Din punctul meu de vedere, unii administratori de flote și-au dat seama că pot câștiga mult mai bine dacă aduc muncitori din Asia. De exemplu, dacă un livrator făcea bonusuri de 700 de euro, ei îi plăteau salariul minim, îi dădeau o bicicletă sau un scuter și îl cazau împreună cu alți oameni într-o garsonieră, într-un demisol sau într-o mansardă. Diferența până la câștigurile generate rămânea la flotă. Așa cred eu că au fost aduși foarte mulți. Practic, flotele îi angajau direct pentru a încasa cât mai mult din bonusurile și comenzile generate de ei. Mai mult, există un întreg mecanism prin care ajung în România. Din ce am aflat și din discuțiile purtate, mulți vin prin firme de recrutare sau firme de construcții și știu încă din țara lor că vor ajunge să lucreze în livrări. Între timp, situația s-a schimbat complet. Românii au început să renunțe unul câte unul. Scuterele și motocicletele se stricau, bicicletele trebuiau întreținute, iar costurile deveneau din ce în ce mai mari. În același timp, platformele aveau deja foarte mulți curieri și nu mai aveau niciun motiv să ofere bonusurile de altădată. Mai mult, au început să reducă și tarifele. Astăzi nu mai ești plătit până la restaurant, ci doar din momentul în care iei comanda și pleci spre client. Dacă nu îți convine, răspunsul este simplu: sunt alți curieri care acceptă acele curse. Așa s-a ajuns ca munca de livrator să nu mai fie rentabilă pentru foarte mulți români. În momentul de față, nici flotele nu mai au același control asupra muncitorilor străini ca la început, pentru că bonusurile aproape au dispărut. Și atunci au schimbat modelul de afaceri. În loc să câștige din bonusuri, câștigă din chirii și din comisioane. De exemplu, închiriază un scuter cu 300-400 de lei pe săptămână. Scuterul este amortizat în două-trei luni, iar după aceea tot ce încasează reprezintă profit. În plus, din ce am văzut eu, comisioanele diferă. Dacă românilor li se opreau în jur de 10%, în unele cazuri muncitorilor străini li se opresc procente și mai mari, 14-15% sau chiar mai mult, în funcție de flotă. Am auzit și foarte multe plângeri legate de contractele de muncă. Sunt oameni care spun că li se opresc sume foarte mari sub pretextul că li se plătesc actele sau cartea de muncă. Nu pot să verific fiecare caz în parte, dar asta este ceea ce discută între ei foarte mulți livratori. Există inclusiv grupuri pe Facebook și pe alte platforme, dedicate celor din Sri Lanka, India, Bangladesh sau Pakistan, unde oamenii întreabă înainte să ajungă în România: «Vin pe data de… Ce flotă îmi recomandați? Care are comision mai mic? Cine îmi dă un scuter mai ieftin?» Practic, oamenii vin deja informați despre sistem și despre cum funcționează piața de livrări de aici. Am vorbit cu mulți dintre ei. Cu cei care știau puțină engleză, pentru că foarte mulți nu vorbesc nici engleză. Mi-au spus că în țările lor salariile sunt foarte mici, uneori de 100-300 de dolari pe lună, iar mulți nici măcar nu au un loc de muncă. Din perspectiva lor este normal să accepte condițiile din România. Dacă fac, de exemplu, 200 de lei pe zi, ajung la aproximativ 6.000 de lei pe lună. Chiar dacă plătesc chirie pentru scuter, comisioane și alte taxe către flotă, tot le rămâne o sumă care, raportată la veniturile din țările lor, este de câteva ori mai mare. Nu îi condamn pentru asta. Probabil și eu aș fi făcut la fel dacă eram în locul lor. Problema, în opinia mea, nu este că vin ei, ci felul în care platformele și flotele folosesc această situație pentru a ține tarifele foarte jos. În opt ani de zile, românii au dispărut aproape complet din livrări. Nu pentru că nu mai voiau să muncească, ci pentru că pur și simplu nu mai era rentabil. Tarifele au fost coborâte atât de mult încât mulți au renunțat și și-au căutat altceva. Și eu sunt în aceeași situație. După opt ani în care am câștigat bine, am plătit taxe și am cheltuit banii în România, acum îmi caut un alt loc de muncă. Astăzi nu mai reușești să faci nici 1.000 de lei pe săptămână, deși stai pe stradă aproximativ 60 de ore. Dacă mai scazi benzina, reviziile și celelalte cheltuieli, nu prea mai rămâne nimic. Mai este un aspect care mie mi se pare foarte ciudat. Din experiența mea, există diferențe între modul în care sunt repartizate comenzile și bonusurile. Am văzut cu ochii mei situații în care un curier străin avea bonus în aplicație, în timp ce românii nu mai primiseră astfel de bonusuri de luni întregi. Nu doar că avea bonus, dar primea, de exemplu, 250 de lei pentru 120 de comenzi, iar el avea deja aproape 100 de comenzi realizate, în timp ce mulți români nici măcar nu ajungeau la 50 de comenzi pe săptămână și stăteau ore întregi plimbându-se prin oraș în așteptarea unei comenzi. Am făcut sesizări către asistența platformei și am primit răspunsul că totul este automat și că algoritmul decide. Eu nu sunt convins că lucrurile stau chiar așa. Am inclusiv filmări ale telefonului care arată astfel de diferențe și le pot pune la dispoziție dacă este nevoie. Nu spun că am dovada unei fraude și nici nu pot afirma ce se întâmplă în spatele sistemului. Spun doar că, din poziția mea de om care lucrează de opt ani în domeniu, diferențele pe care le-am observat ridică multe semne de întrebare și mă fac să mă simt dezavantajat față de alți curieri. Au fost seri în care eu stăteam în centru, la ora 20:30, fără nicio comandă, iar lângă mine vedeam alți curieri care primeau comenzi una după alta. Când trăiești asta zi de zi, este greu să nu te întrebi dacă toți sunt tratați după aceleași reguli. Mai este un lucru despre care se vorbește foarte puțin și pe care îl aud din ce în ce mai des. Tot mai mulți angajați români sunt amenințați, direct sau indirect, că dacă cer salarii mai mari sau condiții mai bune, vor fi înlocuiți cu muncitori aduși din alte țări. Îți dau un exemplu din familia mea. Soția mea lucrează la o cofetărie, iar patronul are și o fabrică. La un moment dat le-a spus angajaților că, dacă lucrurile merg în direcția asta, intenționează să renunțe la o parte dintre angajații români și să lucreze preponderent cu muncitori străini, pentru că, în opinia lui, aceștia acceptă salarii mai mici, cer mai puțin și sunt mai ușor de gestionat. Nu știu dacă va face asta sau nu, dar simplul fapt că astfel de discuții există spune multe despre presiunea care se pune pe angajații români. În București, unul dintre cei mai mari angajatori este retailul alimentar. Nu toată lumea are facultate sau studii superioare și foarte mulți oameni nu au prea multe variante de angajare. Dacă ajungi să cauți un loc de muncă într-un supermarket, de multe ori trebuie să accepți salariile oferite, chiar dacă ele sunt greu de susținut într-un oraș ca Bucureștiul. Din punctul meu de vedere, atunci când există un număr foarte mare de oameni dispuși să accepte salarii mai mici, angajatorii nu mai sunt stimulați să crească veniturile celor care sunt deja aici. Asta este problema pe care o văd eu, nu faptul că oamenii vin să muncească. Noi, românii, am plecat și noi în străinătate. Eu am fost în Italia. Am muncit acolo, am învățat limba italiană și am făcut cele mai grele munci fără să mă plâng. Am încercat să respect regulile, să mă adaptez și să îi respect pe cei din țara în care munceam. Cred că același lucru este firesc să se întâmple oriunde în lume. Cine vine într-o țară să muncească ar trebui să încerce să se integreze, să respecte regulile și comunitatea în care trăiește. Din experiența mea, am întâlnit și oameni foarte serioși, dar și situații în care unii curieri veniți din alte țări nu cunoșteau regulile de circulație, comunicau foarte greu cu clienții sau cu restaurantele și aveau dificultăți de integrare. Nu spun că toți sunt la fel, spun doar ce am văzut eu în acești ani. Sunt restaurante în care astăzi cu greu mai găsești un angajat român. Vezi restaurante italiene unde personalul este format în mare parte din muncitori veniți din Asia, restaurante cu specific mexican, burgerii sau alte localuri în care situația este aceeași. Inclusiv la restaurantul PengYou am rămas surprins când am văzut că personalul era format în mare parte din muncitori străini. Nu spun că este ceva ilegal sau că oamenii aceia nu își fac treaba. Spun doar că, în câțiva ani, piața muncii s-a schimbat foarte mult și foarte repede. Problema pe care o ridic eu este alta. Dacă România continuă să se bazeze în principal pe forță de muncă ieftină din afara Uniunii Europene, există riscul ca salariile să rămână la un nivel scăzut și românii plecați în străinătate să nu mai aibă niciun motiv să se întoarcă acasă.În opinia mea, ar trebui să existe un echilibru. România are nevoie de forță de muncă, dar în același timp ar trebui să existe condiții care să îi încurajeze și pe români să rămână sau să revină în țară. Altfel, vom continua să pierdem oameni, iar salariile vor rămâne sub presiune. Eu nu sunt economist și nici politician. Sunt doar un om care a trăit opt ani din livrări și care a văzut, din interior, cum s-a schimbat această industrie. De aceea am simțit nevoia să îți scriu. Urmăresc de mult timp pastilele tale și, când am văzut subiectul acesta, am avut impresia că lipsesc câteva piese importante din puzzle. Nu spun că dețin adevărul absolut, dar cred că experiența unui om care a fost în stradă opt ani poate aduce o perspectivă utilă”. Puterea proștilorde Dan Diaconu
Democrația este minunată pentru că îți dă posibilitatea să vezi limpede și transparent manifestările plenare ale proștilor. Sincer, aveam în cap un anumit fir narativ, dar imediat ce m-am apucat să scriu mi-am dat seama cât de luxuriant este subiectul. Atât de ofertant încât risc să fac un material absolut dezlânat. Și e cât se poate de logic să se întâmple asta, doar vorbim despre prostie, ale cărei manifestări sunt absolut neintuitive. Doar de-aiai e prostie. Hai, totuși, să lăsăm de-o parte pregătirile și să intrăm direct în subiect, luându-ne drept corset zona geopolitică. Iar de înțeles trebuie să înțelegem cât se poate de bine deoarece noi vom fi cei care vom avea de suferit. Mi-a plăcut în mod deosebit cum au atacat ucrainenii depozitele retailerului Wildberries, un soi de Emag rusesc. Inițial au prezentat spectaculosul incendiu ca fiind un atac asupra unei rafinării importante și abia după ce din Rusia au venit informațiile că e vorba de un depozit de mărfuri comune, au început să se bată cu cărămida în piept că au reușit o asemenea „faptă de vitejie”. Ba, mai nmult, au căutat și alte depozite logistice ale retailerului pe care le-au atacat ulterior. E absolut stupid! Ca să înțelegeți absurdul situației imaginați-vă că v-ați propune să atacați depozitul Emag. Dacă ai câteva drone e absolut banal să-l anihilezi, doar ăia nu se așteaptă să vină drona peste ei. E stupid, e o acțiune lipsită de miză. Însă degenerata conducere ucraineană are nevoie ca de aer de astfel de „fotografii bombastice” pentru a ascunde problema celor aproape 1.5 – 2 milioane de morți. Și, totuși nimeni dintre idioții pro-ioropieni și pro-slăvari nu-și pune întrebarea firească: „Dacă este atât de bună armata ucraineană, dacă dă lovituri atât de tragice pentru Rusia, de ce se află la a treia schimbare radicală la vârf?”. De fapt, socoteala e fix pe invers. Rusia a continuat să ruleze în direcția mizei războiului, înțelegând perfect modul în care sunt coordonate atât evenimentele din Ucraina și cele din Orientul Mijlociu. Dar, mai mult de-atât, începe să joace radical în direcția unei împotmoliri definitive a SUA și a întregului Occident. Iar de bazat se bazează în mod exclusiv pe prostia factorilor de decizie ai Occidentului. În timp ce-n Ucraina au început atacul total, dezintegrând industria și infrastructura de transport, acum au instituit și o blocadă a Mării Negre. Culmea, Marea Neagră are un rol secundar în actualul conflict, dar e un factor de primă mână pentru propaganda Ucrainei. Aici prostia ucraineană a fost de-a dreptul superbă! Identificând-o ca zonă secundară pentru ruși, deci mai puțin apărată, au desfășurat operațiuni împotriva Crimeei mizând pe spectaculozitate. Inclusiv atacul cu drone asupra unor nave comerciale din Marea Azov a fost din același registru. Ce s-a obținut? Reorientarea Rusiei către Marea Neagră, astfel încât, în acest moment, este instituită o blocadă totală: orice intră sau iese, în relație cu Ucraina e bombardat și scufundat. Nu contează că se transportă grâu, arme sau apă chioară. Ucrainei i s-a tăiat accesul la Marea Neagră. Și, de asemenea, la Dunăre. În ceea ce privește porturile ucrainene de pe Dunăre, aici va fi foarte interesant întrucât rușii par a avea intenția să nu rămână doar la porturi și infrastructurile logistice, ci inclusiv la navele din porturile ucrainene. Și-aici sunt în pericol inclusiv navele noastre care transportă pe șest arme și muniție către Ucraina. Mă rog, nu insist, dar mare atenție dacă sunteți implicați în astfel de activități. Mai bine lăsați-o baltă pentru că nu e de joacă! Abia acum treburile par a se așeza într-o structură logică. Atât atacul asupra Iranului cât și cel instrumentat împotriva Rusiei se doresc a fi „bătălii finale”, care să consfințească împlinirea voinței SUA/Occidentului. Sunt ultimele forțe pe care mașinăria hodorogită a Occidentului le pune la bătaie, cu o isterie demnă de idealuri mai normale. Partea hazlie este aceea că, pe măsură ce desfășoară acțiuni violente împotriva Rusiei sau Iranului, Alianța Epstein a Occidentului își taie cu voioșie creanga de sub fund. Să vă explic. Atacurile asupra unor rafinării rusești obligă Rusia să micșoreze exporturile de petrol. E logic, trebuie să-și satisfacă primordial necesarul intern și abia apoi exporturile. Doar că cei care jubilează nu au habar de ceea ce, la începutul conflictului din Ucraina, era considerată „opțiunea nucleară a Rusiei”. Nu, nu era vorba de vreun atac cu vreo bombă sau altceva, ci ceva mult mai banal: ipoteza în care Rusia ar fi ales voluntar să nu mai vândă hidrocarburi pe piața internațională. În cazul unui asemenea scenariu se considera că va exista o explozie necontrolabilă a prețurilor. Se miza însă pe presiunile internaționale, pe textele contractelor care n-ar fi permis așa ceva decât în caz de forță majoroă și, în ultimă instanță, pe interesul Rusiei de a vinde. Iată că, în acest moment, Rusia e obligată să-și reducă exporturile, iar de făcut o face. acolo unde are interesul, prin intermediul … clauzelor de forță majoră! Treaba vine la pachet cu un alt eveniment generat de cretinul de la Casa Albă: conflictul cu Iranul. În conflictul ăsta SUA e asemeni ăluia care, în ciuda faptului că ia mereu bătaie, insistă să se bată sperând că, până la urmă, va învinge cumva. Întrucât media tot dă detalii strict dintre cele oferite de americani, vă voi spune pe scurt cum să treaba. Iranul a trecut la același plan „boring”(dar ultra-eficient) pe care l-a arătat și la confruntarea anterioară. Din nou a distrus radarele americane de avertizare timpurie(la ora actuală SUA e în chiloți din punctul acesta de vedere), au dezafectat bazele americane din imediata vecinătate, dar au continuat să dea lovituri asupra bazelor neatinse la conflictul anterior: cele din Iordania, nordul Irakului și Siria. De asemenea, au produs daune semnificative intereselor americane din zonă. După ce anterior au distrus ultra-secretul „centru AI” din Emiratele Arabe Unite, acum au reușit dezafectarea infrastructurii Amazon din zona Golfului. Din punct de vedere militar au provocat pagube semnificative; au reușit inclusiv să distrugă cel puțin un avion F-35 de la baza Al Udeid înainte de a decola, ceea ce i-a făcut pe americani să-și retragă personalul și echipamentele din bazele de proximitate cu Iranul. În plus, acum Iranul pregătește o operațiune de amploare asupra utilităților bazelor americane(centrale de energie electrică + stații de desalinizare) ca replică pentru atacurile americane. Trump e atât de disperat încât a cerut despăgubiri de război … Kuweit-ului. Mă rog, când e vorba de Trump nimic nu mai e surprinzător! Dar ceea ce este cert e că, în acest moment, Strâmtoarea Ormuz este închisă, rezultând că producția petrolieră și de gaze naturale a zonei este compromisă și obținându-se astfel un setup la care niciun om sănătos la cap nu se putea gândi în urmă cu vreo 5 ani. În acest moment sunt compromise iremediabil aproximativ 45% din piața mondială de petrol și 35% din cea a gazelor naturale(Rusia + Golf). Care sunt consecințele imediate? O teribilă penurie în următoarele 3-5 luni. Ca să înțelegeți, vă spun că Uniunea Europeană nu mai are de unde să cumpere hidrocarburi. În ceea ce privește gazele naturale, UE înlocuise o mare parte a gazelor rusești cu gaze din Golf. Acum sursa aceasta a picat! Ceea ce însemnă că, mai mult ca sigur, rezervele de gaze naturale ale UE vor fi imposibil de umplut până la iarnă. Mare minune dacă la începutul iernii depozitele UE vor reuși să depășească 30%! Ceea ce, literal, echivalează cu un teribil ger pe care și-l vor lua europenii. De altfel, vă atrag atenția încă de acum: vedeți cum vă veți asigura căldura pentru iarna acesta! Frigul din vremea lui Ceaușescu va fi o amintire plăcută pe lângă ceea ce vom trăi! Nu va fi vorba de prețuri pentru că petrolul și gazele naturale au toate șansele să lipsească cu desăvârșire, ceea ce va contribui la căderi repetate inclusiv a energiei electrice. Deci nu va fi vorba de prețuri, ci de penurie! Iar totul va fi dublat de blocarea previzibilă a Strâmtorii Bab el-Mandeb. Practic fără petrol, gaze și produse, Uniunea Europeană va vedea pe propria-i piele care-i sunt alternativele: foametea, penuria și cartelarea. Nu-i nicio exagerare: avem toate șansele să reintrăm într-o nouă zonă crepusculară a „Anilor 80”. Dacă în vremea anilor 80 trăiam pe propria piele criza comunismului, acum a venit rândul s-o trăim pe cea a capitalismului degenerat occidental care, iată, își arată limitele. Și, așa cum comunismul a căzut din cauza înghesuirii proștilor la vârful societăților estice, acum Occidentul moare din aceleași condiții. V-ați fi putut imagina vreodată că o proastă notorie precum Kaja Kallas ar putea avea o asemenea funcție? Sau că o coruptă cretină ca Ursula va defini politica unui întreg continent? Ultimele trei mandate de la vârful puterii americane au fost ocupate de niște troglodiți loviți de un cretinism în stare avansată(Trump primul mandat, Biden(fară comentarii!) și, din nou Trump, mai ramolit decât prima dată). Nici cei anteriori n-au fost srăluciți(Obama, Bush, Clinton). Însă ceea ce se întâmplă acum e mai jenant decât oricând în istorie. Prostia și nebunia sunt într-un stadiu atât de monstruos încât rămâi mai perplexat dacât olteanul în fața girafei. Situația e similară în întreg Occidentul. Uitați-vă inclusiv la noi, unde societatea este programatic detonată de acțiunile unor proști și nebuni cu acte în regulă. Ca oameni normali trebuie să înțelegem că nu avem a ne aștepta la absolut nimic bun din ceea ce urmează să se petreacă în Occident, motiv pentru care trebuie să ne înarmăm cu tehnici de supraviețuire. Pare complicat la prima vedere, dar nu uitați că, treptat, vom fi expuși apei clocotite a vremurilor tulburi la fel ca broasca din poveștile corporatiste cu tâlc. Că vrem sau nu, tot vom fi parte a vremurilor care stau să se prăbușească peste noi. Bine nu-i va fi nimănui, dar cei care vor avea picioarele pe pământ și își vor păstra luciditatea vor fi capabili să-și mai ușureze situația. |
|
Din păcate, imbecilitatea factorilor de decizie ne va cufunda pe toți în întuneric. Într-un fel ceea ce se petrece e absolut logic. Singura chestiune problematică e reprezentată de modul absolut inconștient în care noi(și cei ca noi), după scăparea de obsedanta o societate socialist-comunistă, ne-am aruncat în brațele unei societăți muribunde. având credința tâmpă că așa arată vitalitatea! |
sursă: strictsecret.com
