Îmi plac femeile care fumează pe stradă.
Nu știu dacă mai este voie să scrii o asemenea propoziție fără să-i atașezi, ca pe pachetele de țigări, o fotografie înspăimântătoare și un avertisment cu litere negre. Dar îmi plac. Îmi plac gesturile lor largi, ușor nepăsătoare, felul în care țin țigara între degete și continuă să vorbească, felul în care fumul li se pierde pentru o clipă prin păr. Îmi place amestecul acela imposibil de reprodus în laborator dintre parfum și tutun, rămas în aer după ce au trecut.
Și îmi amintesc — memoria are privilegiul de a nu respecta directive europene — gustul unui sărut dat unei femei care tocmai fumase o țigară și băuse cafea. Tutun, cafea, parfum și ceva care nu mai putea aparține decât ei. Nu era sănătos, probabil. Dar nici viața însăși nu este, dacă o judecăm după numărul enorm de imprudențe pe care le conține.
Citiți articolul integral pe EVZ.ro!
sursă: EVZ.ro
