EPISCOPIA ORADIEI, ASOCIATĂ DIRECT TĂINUIRII INCENDIERII MAȘINII
Iată o parte dintre probele aflate la dosar.
Cel care, potrivit declarațiilor reprezentanților Episcopiei Oradiei, a afirmat că a „rezolvat” și a „aranjat” problema mașinii mele a fost prezent, atât înaintea, cât și după producerea evenimentului, în sediul administrativ al Episcopiei.
—
Nu formulez presupuneri, așa cum procedează procurorul Ardelean.
Pun în ordine cronologică declarațiile date organelor de cercetare penală chiar de reprezentanții Episcopiei Oradiei.
Din propriile lor declarații rezultă că, la 4 februarie 2025, cu o zi înainte ca mașina mea să ardă, cel puțin trei reprezentanți ai Episcopiei Oradiei discutaseră cu cetățeanul italian Stefano Iddo:
* D.L. (arhidiacon și secretar eparhial);
* V.O.U. (preot și inspector eparhial);
* A.C.B. (preot, consilier eparhial și purtător de cuvânt).
Stefano Iddo venise din proprie inițiativă la sediul Episcopiei și pretindea că deține informații despre mine. Le-a spus interlocutorilor săi cu cine mă întâlnisem, cine se afla în biroul meu și faptul că urma să plec la București.
V.O.U. (preot și inspector eparhial) declară:
„Precizez că în cadrul discuției cu Stefano Iddo din data de 04.02.2025, acesta și-a oferit disponibilitatea total necondiționat de a sprijini Episcopia Oradiei cu informații referitoare la campania de denigrare inițiată de preotul Ciprian Romeo Mega față de Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie, cu toate că nu i-a fost cerut nimeni acest lucru, motivând că este nemulțumit de comportamentul preotului Mega.”
Mult mai grav, D.L. (arhidiacon și secretar eparhial) consemnează:
„De asemenea, în timpul aceleiași discuții, Stefano Iddo ne-a relatat faptul că dacă dorim el îl poate opri pe preotul Mega Ciprian de tot din ceea ce face.”
Iată ce rezultă limpede din declarațiile lor: înaintea incidentului, trei reprezentanți ai Episcopiei știau că un cetățean italian se oferea să mă oprească „de tot”.
În aceeași discuție, italianul le-a spus că urma să plec la București și că trebuia să mă prezint miercuri dimineața acolo.
D.L. declară:
„După toată această discuție, la plecare Stefano Iddo, ne-a mai relatat faptul că știa că preotul Mega urma să meargă la București, unde trebuia să fie prezent miercuri dimineața […]”
De unde știa acest om programul meu? Cine îi spusese că urma să plec la București? De unde știa cine se aflase în biroul meu și cu cine mă întâlnisem?
De ce eram interceptat și de către cine?
În noaptea care a urmat, mașina mea a ars.
La 6 februarie, Stefano Iddo s-a întors la sediul Episcopiei cu un memory-stick despre care susținea că ar conține informații copiate din calculatorul meu.
Tot atunci, potrivit declarației lui D.L. (arhidiacon și secretar eparhial), italianul i-a spus:
„De asemenea, Stefano Iddo mi-a comunicat faptul că a rezolvat și problema cu mașina, completând faptul că el are relații la POMPIERI, la JANDARMERIE și la POLIȚIE.”
V.O.U. (preot și inspector eparhial) confirmă că această informație le-a fost transmisă și celorlalți reprezentanți ai Episcopiei, declarând că D.L.:
„i-a relatat despre conținutul memory-stick-ului și că a «aranjat» mașina preotului Ciprian Romeo Mega.”
Cuvintele folosite în cele două declarații sunt, așadar, „a rezolvat” și „a aranjat” problema mașinii.
Mai mult, după incendiu, afirmațiile cetățeanului italian nu au mai fost considerate de reprezentanții Episcopiei simple aberații. V.O.U. declară:
„Precizez că aspectele relatate de Stefano Iddo în data de 04.02.2025 le-am considerat inițial a fi deplasate și înscenate, dar în urma revenirii acestuia la sediul Episcopiei Oradiei în data de 06.02.2025 și a evenimentelor în care a fost implicat preotul Ciprian Romeo Mega, toate relatările acestuia au devenit mai credibile.”
Cu alte cuvinte, după ce mașina mea a ars, în ochii reprezentanților Episcopiei au devenit „mai credibile” inclusiv afirmațiile omului care se oferise să mă oprească „de tot”.
În aceeași zi de 6 februarie, Episcopia a convocat la sediul său doi preoți care fuseseră martori direcți la incident:
* H.C.-E. (preot și martor direct la incident);
* N.R. (preot și martor direct la incident).
H.C.-E. consemnează:
„În data de 06.02.2025 […] am dat o declarație scrisă olograf unde am spus acelaș lucru ca și aici.”
N.R. declară, la rândul său:
„În data de 06.02.2025 […] am fost chemați la Episcopia Ortodoxă din Oradea […] am dat o declarative olografă cum privire la ce s-a întâmplat, am relatat aceleași aspect ca și în această declarație.”
Am păstrat formulările exact așa cum apar în actele respective.
Prin urmare, înainte ca acești martori direcți să fie audiați formal în dosarul penal, Episcopia îi convocase și le luase propriile declarații scrise despre incident.
Cine dispusese convocarea lor? În ce temei desfășura Episcopia propria cercetare? Cum au fost identificați atât de repede tocmai oamenii care se întâlniseră cu mine? Unde sunt declarațiile olografe date Episcopiei și cui au fost transmise?
Circuitul informațiilor în interiorul Episcopiei este descris explicit de V.O.U. (preot și inspector eparhial):
„Despre discuția din data de 04.02.2025 nu am adus la cunoștința conducerii Episcopiei Oradiei decât în data de 06.02.2025 cu ocazia ședinței administrative, iar în data de 07.02.2025 i-a fost adusă la cunoștință și Preasfințitului Părinte Episcop Sofronie.”
Așadar:
* la 4 februarie, D.L., V.O.U. și A.C.B. discută direct cu cetățeanul italian;
* în noaptea următoare, mașina mea arde;
* la 6 februarie, italianul revine și afirmă că a „rezolvat” sau a „aranjat” problema mașinii;
* tot la 6 februarie, conducerea administrativă a Episcopiei este informată, iar martorii direcți sunt convocați pentru declarații olografe;
* la 7 februarie, toate aceste lucruri îi sunt prezentate episcopului Sofronie.
I.C.B. (preot și consilier juridic) arată că, în dimineața zilei de 7 februarie, informațiile și memory-stick-ul au fost prezentate episcopului, care a dispus predarea lor organelor abilitate.
Tot I.C.B. consemnează că relatările cetățeanului italian au devenit „din ce în ce mai credibile”, inclusiv prin raportare la afirmația privind „aranjarea mașinii personale” a preotului Ciprian Romeo Mega.
Există și diferențe importante între declarațiile reprezentanților Episcopiei.
Atât D.L., cât și A.C.B. menționează afirmația italianului potrivit căreia unele persoane aflate în biroul meu ar fi vorbit limba rusă.
Eu nu vorbesc limba rusă!
A.C.B. adaugă însă o serie de amănunte despre un fost inspector al Patriarhiei, descrierea unei persoane și asocierea acesteia, după prezentarea unei fotografii, cu arhimandritul A. O.
Tot A.C.B. introduce în declarație o afirmație jignitoare, atribuită italianului, la adresa soției mele:
„Totodată Stefano ne-a relatat faptul că soția preotului Ciprian Mega «e mai nebună decât el» și îl alimentează pe acesta într-un sens negativ.”
În cazul lui A.C.B este de înțeles atitudinea doar prin prisma faptului că el, formând un cuplu cu superiorul său, este deranjat de soțiile preoților. Altă Altă explicație nu există, întrucât nici el, nici italianul nu îmi cunosc familia.
În schimb, în paginile declarației lui A.C.B. care mi-au fost puse la dispoziție nu apare afirmația esențială despre „rezolvarea” sau „aranjarea” mașinii, deși acesta afirmă că se afla între membrii conducerii cărora le-au fost relatate discuțiile purtate cu Stefano Iddo.
Este legitim să întreb: de ce unele declarații rețin informația despre mașină, iar alta o omite, dar introduce aprecieri despre soția mea și dezvoltă alte elemente menite să alimenteze narațiunea privind pretinse legături rusești?
Contextul ostilității instituționale este confirmat și de declarația episcopului Sofronie (Episcopul Oradiei), care afirmă despre mine:
„În acest sens, considerăm că avem toate coordonatele și toți indicatorii să fim îndreptățiți să observăm că unul dintre caii troieni din Biserica noastră este acest preot Ciprian-Romeo Mega […]”
și, în continuare:
„apoi implantat, cu insistențe nenumărate, în Biserica Ortodoxă Română pentru a țese tulburări și intrigi, pentru a destabiliza și a lucra în alt sens, cu finalitate politică, ceea ce vedem în zilele noastre.”
Aceste cuvinte nu dovedesc că episcopul cunoștea dinainte ceea ce urma să se întâmple cu mașina mea. Dovedesc însă atitudinea instituțională și climatul în care informațiile furnizate de Stefano Iddo au fost primite, prelucrate și considerate ulterior „mai credibile”.
Cu toate acestea, Stefano Iddo – persoana care, potrivit declarațiilor reprezentanților Episcopiei, știa programul meu, se oferise să mă oprească „de tot” și afirmase că a „rezolvat” ori „aranjat” problema mașinii – nu a fost audiat în acest dosar.
Dosarul a fost deja trimis în judecată.
Au fost audiați călugări care nu mă mai întâlniseră de ani de zile, reprezentanți ai Episcopiei și persoane fără cunoștințe directe despre incident. Dar omul căruia îi sunt atribuite aceste afirmații nu a fost întrebat oficial ce a vrut să spună, de unde știa programul meu și ce însemna că „a rezolvat” problema mașinii.
Ce părere aveți despre aceste declarații, pe care doar le-am pus în ordine, dar pe care procurorul le-a ignorat total?
