Oana Gheorghiu propune un mecanism hoțesc de vânzare a unei părți din avuția statului, dar pozează în mare reformator. Gheorghiu ar fi putut să rămână la o dezbatere ideologică, între cei care susțin vânzarea la bursă a acțiunilor deținute de stat și cei care susțin păstrarea de către stat a tuturor acțiunilor diferite. Și atunci ar fi fost o dezbatere normală într-o societate matură.
Numai că Gheorghiu a ales să propună guvernului un mecanism netransparent, ascuns publicului, de lipsire a statului de peste 1 miliard de lei din valoarea acțiunilor sale!
Iată, pe scurt, mecanismul diform și nerușinat pe care vrea să îl aplice pentru a-și atinge scopurile, mecanism dezvăluit printr-un document intitulat pompos: Raportul CNR9 revizuit (versiunea 15 aprilie 2026). Intenția domniei sale a fost de a ascunde acest mecanism de opinia publică, de vreme ce a declarat documentul ca fiind clasificat astfel: ,, Confidențial-Uz intern/ședință de guvern”. Deci , atunci când a întocmit documentul, intenția ministrului a fost de a ascunde publicului ceea ce dorește să facă.
La pagina 6 a documentului, domnia sa propune guvernului , nici mai mult nici mai puțin decât folosirea metodei „ABB” pentru vânzarea a 5-10% din acțiunile Hidroelectrica , apreciate la valoarea de maxim 6,2 miliarde de lei și pentru vânzarea a 5-7% din acțiunile Romgaz, evaluate la maxim 3,1 miliarde de lei.
Pentru început să remarcăm faptul că într-un document emis de guvernul României se utilizează termeni dintr-o limbă străină, precum ABB- Accelerated Book Building, ceea ce este de un imens prost gust și condamnabil, de vreme ce avem în limba română o echivalare cât se poate de des întâlnită: procedura accelerată de plasament privat sau plasament accelerat privat.
Utilizarea unei expresii abreviate în limba engleză sugerează faptul că respectivul document, deși semnat de un demnitar al statului român, nu a fost întocmit de către acesta, ci de către un vorbitor nativ de engleză.
Mai trebuie, adăugat că ministrul Gheorghiu, precum și armatele sale de apărători digitali sau umani, nu înțeleg faptul elementar că atât Hidroelectrica, cât și Romgaz sunt deja „listate ” la Bursa de Valori București. De fapt, ceea ce domnia sa numește „listare la bursă” este un mecanism intitulat OPS- ofertă publică secundară. Sau „SPO” în engleza celor care scriu documente semnate apoi de miniștrii plătiți din contribuțiile românilor.
Acum să vedem diferența esențială între ceea ce anunță public Oana Gheorghiu privind „listarea la bursă” și ceea ce dorește, de fapt, să facă, adică tocmai ocolirea mecanismelor bursei.
Ce presupune o OFERTĂ PUBLICĂ SECUNDARĂ, mecanism corect de vânzare a acțiunilor statului:
– declanșarea , la Bursa de Valori, a procedurii de vânzare a unui număr de acțiuni, împărțit în două segmente, unul pentru investitorii individuali și altul pentru investitorii instituționali (fondurile de investiții);
– ORICINE DOREȘTE POATE SĂ PARTICIPE LA ACEASTĂ OFERTĂ, adică poate să anunțe cumpărarea unui număr de acțiuni, concomitent cu plata , către brokerul ales , a sumei de bani corespunzătoare nivelului de preț ales;
– la finalul perioadei de subscriere, dacă oferta a fost supra-subscrisă de „n” ori, FIECARUIA DINTRE CEI CARE AU SUBSCRIS I SE VA ALOCA UN NUMĂR DE ACȚIUNI EGAL CU a „n-” a parte din ceea ce a subscris;
– ÎNCASAREA STATULUI DIN VÂNZAREA DE ACȚIUNI ESTE, ASTFEL, MAXIMIZATĂ .
Ce presupune PLASAREA ACCELERATĂ PRIVATĂ, (ABB-ul propus de Oana Gheorghiu):
– ALEGEREA, NETRANSPARENTĂ ȘI ABUZIVĂ, DE CĂTRE GUVERN, A UNUI NUMĂR DE FONDURI DE INVESTIȚII ȘI OFERIREA, NUMAI ACESTORA, A POSIBILITĂȚII DE A CUMPĂRA ACȚIUNILE RESPECTIVE;
– VÂNZAREA , LA UN PREȚ CU DISCOUNT, A UNOR PACHETE MARI DE ACȚIUNI DOAR CĂTRE FONDURILE RESPECTIVE.
DE CE NU POATE UN GUVERN SĂ FACĂ CEEA CE VREA OANA GHEROGHIU:
– procedura de plasare accelerată privată este NETRANSPARENTĂ. Pe ce bază vor fi alese fondurile acelea de investiții și de către cine?
– prețul obținut pe acțiuni este mai mic decât cel obținut prin mecanismul corect al ofertei publice secundare;
– procedura EXCLUDE de la participare tocmai pe cei care îi plătesc salariul Oanei Gheorghiu, adică pe CETĂȚENII ROMÂNI, numiți „investitori de retail” sau „investitori individuali”.
Pentru a verifica cele de mai sus este suficient să comparăm cifrele reale, cu ceea ce enunță Oana Gheorghiu:
– valoarea a 10% din Hidroelectrica este , astăzi, la bursă 7,18 miliarde de lei, iar Oana Gheorghiu declară că își propune să obțină maxim 6,2 miliarde de lei;
– valoarea a 7% din Romgaz este , astăzi la bursă, de 3,36 miliarde de lei, iar Oana Gheorghiu declară că își propună să obțină maxim 3,1 miliarde de lei.
Dacă tragem linie, vom vedea intenția de a prejudicia statul cu aproape 1,2 miliarde de lei!
În sprijinul său, Oana Gheorghiu invocă și faptul că procedura „ABB” a mai fost folosită în România de către Fondul Proprietatea pentru vânzarea unor pachete de acțiuni la OMV. Ceea ce omite să spună Gheorghiu este faptul că Fondul Proprietatea era un deținător PRIVAT de acțiuni, nicidecum un stat. De fapt, procedura de plasare accelerată privată este utilizată de către firmele private, nu de către state.
Mai trebuie spus că nu există nicio motivație pentru alegerea unei proceduri private și netransparente, în detrimentul uneia publice, de vreme ce atât Hidroelectrica, cât și Romgaz sunt titluri foarte lichide pe bursă, a treia și a patra cea mai tranzacționată acțiune de pe bursă. Deci interes din partea investitorilor există din plin. Care interes ar fi determinat, în cazul unei oferte publice secundare încasarea unui preț mai mare pentru acțiunile vândute, nicidecum un preț cu discount, mai mic decât cel de pe bursă.
Consecințele acțiunilor Oanei Gheorghiu pot fi chiar mai rele decât cele enunțate mai sus. Cine va putea împiedica un fond de investiții să vândă a doua zi acțiunile cumpărate cu un discount de 10% la prețul pieței și să facă un profit de 10% ? Profit cauzat doar de bunăvoința unui ministru, care a selectat acel fond pe o listă scurtă.
Rămâne, totuși, ca fiind cea mai nefastă dintre ideile împinse de Oana Gheorghiu aceea că cetățenii români, plătitorii salariului încasat de ministru, sunt excluși de la posibilitatea de a cumpăra la acțiuni la o companie deținută de statul lor, în vreme ce fondurile străine de investiții capătă acces nelimitat la aceleași acțiuni.
