Un dosar penal cu șapte victime, prejudicii de peste 1,3 milioane de lei și acuzații de constituire de grup infracțional organizat a fost clasat la Cluj fără ca vreuna dintre victime să fi fost audiată. Principalul suspect, Don Lothrop, finanțator Press One și fondator a numeroase proiecte, iese din anchetă fără condamnare, în timp ce investitorii care i-au dat banii rămân cu economiile pierdute și cu un dosar pe care Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj nu a vrut sau „nu a putut” să îl finalizeze.
Don Lothrop, „salvatorul societății române”
Lothrop este un cetățean american prezent în mediul de afaceri de mai bine de un deceniu. Conform datelor publice și anchetelor anterioare, Lothrop a investit în PressOne 1,53 milioane de dolari, sumă acordată ca împrumut prin VOIK SRL, deținută tot de el. În 2020, a fost scos din funcția de administrator al PressOne, iar în 2023 a ieșit din societate. VOIK SRL a ajuns radiată și, astfel, datoria pe care PressOne o acumulase a fost ștearsă, americanii preluând 80% din capital. La câteva luni, a fost inițiată cesiunea capitalului către Adrian Mihălțianu. Lothrop a fost asociat cu fostul deputat PSD Vasile Suciu și cu fiii acestuia, Vinicius și Marceluș, proprietarii restaurantelor Marty. Împreună au format BlackStone SRL, firmă din care frații Suciu și-au cesionat părțile către Lothrop.
Pe fondul acestui portret al unui om de afaceri cu resurse, considerat un „salvator al societății române”, Lothrop a demarat în județul Cluj cel mai ambițios proiect al său, Colina Nouă ar fi trebuit să fie un orășel construit pe 140 de hectare, în satul Băbuțiu din comuna Vultureni.
Visul de 140 de hectare și milioane de datorii
Șoimeni Parc SA a fost modalitatea juridică prin care proiectul a fost pus în practică. În spatele societății au stat Don Lothrop, Mark Gitenstein (fost ambasador al SUA în România) și Steven van Groningen (CEO Raiffeisen Bank). Proiectul era unul ambițios care le promitea oamenilor un mini-oraș rezidențial cu o școală internațională, o clinică privată, zone comerciale sau centru de afaceri. Proiectul a fost promovat și de către cei de la PressOne, fără a menționa conflictul de interese reprezentat de legătura dintre publicație și finanțator. 2016 a fost singurul an în care a înregistrat un profit cât de cât notabil, de 8.398 lei. În rest, a acumulat doar pierderi.
Modelul de finanțare s-a bazat pe atragerea de împrumuturi de la persoane fizice și juridice, cu promisiunea unor dobânzi anuale de 7-12%. Contractele erau cu opțiune de conversie în acțiuni și prevedeau restituirea capitalului la termene fixe. Dobânzile au fost plătite în primul an, ceea ce i-a încurajat pe creditori să reinvestească sume mari și să atragă, la rândul lor, noi investitori. Printre persoanele care au acordat împrumuturi se numără Doroftei Nicoleta-Diana și Doroftei Ionică cu împrumut de 125.000 de euro, Crișan Gabriela și Romano Vicenzo cu împrumut de 59.493 de dolari, Artene Cerasela și Artene Liviu cu împrumut de 29.446 de dolari și Aionesei Mircea cu împrumut de 50.000 de euro. Prejudiciul cumulat se ridică la 1.315.178 lei. Diana Doroftei a atras singură investitori de 4 milioane de euro, după ce Lothrop i-a oferit conducerea PressOne și i-a plătit dobânzile.
Ipoteci apărute la momentul oportun
Pe 24 august 2023, Șoimeni Parc SA a depus la Tribunalul Comercial Cluj cererea de intrare în insolvență. O zi mai târziu, pe 25 august, instanța a admis cererea, declanșând procedura de insolvență în dosarul 528/1285/2023. Având în vedere volumul de muncă al instanțelor juridice, viteza cu care a fost acceptată cererea este cel puțin „atipică”. Ca administrator judiciar a fost desemnată firma DDG Insolvency, condusă de Dan Godorogea. În momentul în care Șoimeni Parc a intrat în insolvență, Lothrop a dispărut. Diana Doroftei acuză o înțelegere între Lothrop și DDG Insolvency, iar acuzația are la bază o listă provizorie a creditorilor în care Lothrop, Douglas Frederick Worple și Bochnowski nu figurau inițial. Ulterior, creanțele au fost introduse și acceptat de administrator. Datele consemnate în Ordonanța de Clasare din 7 mai 2026 arată că, înainte de deschiderea procedurii de insolvență, au apărut ipoteci pe activele Șoimeni Parc SA în favoarea a trei entități.
- Douglas Frederick Worple este trecut cu o creanță garantată în sumă de 987.760 lei, împrumut cu ipotecă de rang 3, încheiat la 08.11.2022, și contract de ipotecă din 14.02.2023.
- Lothrop Donald James este trecut cu o creanță cu drept de vot de 7.484.564,68 lei, din care 5.562.308,68 lei din contract din 25.03.2022, cu ipotecă de grad 1, plus debite din contracte încheiate la 11.01.2023, 14.03.2023 și 10.05.2023, garantate cu ipoteci de grade 4 și 5.
- Bochnowski Family Trust este trecut cu o creanță de 2.389.762,72 lei, din contract din 5.09.2022 garantată cu ipotecă de rang 2 din 14.02.2023.
În temeiul legislației insolvenței din România (Legea 85/2014) creditorii garantați cu ipoteci sunt plătiți cu prioritate față de ceilalți. Cu alte cuvinte, prin simpla constituire a acestor ipoteci înainte de intrarea în insolvență, Lothrop, Worple și Bochnowski au fost poziționați la coada plăților, dar în vârful priorităților de recuperare. Diana Doroftei acuză că ipotecile au fost puse intenționat înainte de deschiderea procedurii, pentru a defavoriza investitorii obișnuiți.
Un element suplimentar care alimentează suspiciunile este faptul că, pe site-ul oficial Colina Nouă, etapa 1 apare ca „SOLD OUT”, iar etapa 2 este promovată activ, cu lista de așteptare deschisă, în timp ce societatea se află în insolvență. Site-ul rămâne funcțional și astăzi, prezentând Colina Nouă drept „locul în care creștem copiii noștri”, cu pagini dedicate modelelor de case, prețurilor și formularelor de înscriere pentru etapa a doua a proiectului. Etapa I, formată din aproximativ 22-28 de locuințe, a fost integral vândută, iar comunitatea este prezentată ca fiind complet funcțională, cu infrastructură, școală și fermă organică operaționale.
În paralel, situația juridică a companiei este una complet diferită de imaginea proiectată online. În iunie 2025, lichidatorul judiciar al Șoimeni Parc organiza o prezentare oficială pentru presă și agenții imobiliare, în cadrul căreia terenurile rămase erau oferite spre vânzare unor dezvoltatori, ca parte a procedurii de lichidare a activelor companiei aflate în insolvență. Practic, în același interval în care administratorul judiciar scotea la vânzare terenurile rămase pentru a recupera creanțele creditorilor, site-ul colecta înscrieri de la potențiali cumpărători pentru etapa a doua, fără nicio mențiune despre procedura de insolvență, ipoteci sau despre riscuri.
Pentru un investitor obișnuit care vizitează site-ul, nimic din imaginea promovată nu lasă să se vadă faptul că dezvoltatorul se află într-o procedură de insolvență de peste doi ani, sau că activele companiei sunt în curs de vânzare prin lichidator. Coexistența celor două este exact tipul de discrepanță care alimentează suspiciunea victimelor. Proiectul a continuat să atragă bani și interes public mult timp după ce structura financiară din spatele lui se prăbușise.
De la plângere la clasare în doi ani și patru luni
La data de 04.01.2024, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla a fost înregistrată plângerea penală comună formulată de către cele șapte persoane vătămate. Sesizarea a fost transmisă inițial la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Cluj, de unde a fost trimisă pe cale administrativă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla. Mai simplu, cronologia dosarului penal 11/191/P/2024 este umătoarea:
- 25.01.2024 – Ordonanța de începere a urmăririi penale pentru abuz de încredere prin fraudarea creditorilor și constituire de grup infracțional organizat.
- 23.06.2025 – Ordonanța de extindere a urmăririi penale cu privire la fapta de spălare de bani.
- 14.08.2025 – S-a admis contestația privind durata procesului formulată de persoanele vătămate, stabilindu-se data de 30.03.2026 pentru finalizarea cercetărilor.
- 29.08.2025 – Ordonanța prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla de declinare a competenței la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.
- 30.03.2026 – Cercetările sunt finalizate.
- 07.05.2026 – Procurorul Alexandru Horsia emite Ordonanța de Clasare a dosarului.
Clasare fără audieri și fără răspunsuri
Potrivit informațiilor, pe 23 februarie 2026, procurorii au solicitat ca persoanele vătămate să dovedească faptul că nu mai locuiesc pe teritoriul României și să fie audiate prin videoconferință. Solicitarea a vizat în mod direct persoanele vătămate din Diaspora, care sunt cetățeni americani cu ședere permanentă pe teritoriul Statelor Unite. O zi mai târziu, pe 24 februarie 2026, dosarul a fost clasat fără ca nicio audiere să fi avut loc. Ordonanța de Clasare din 7 mai 2026 a procurorului Alexandru Horsia menționează, în concluzie, următoarele:
- Cercetarea este „completă raportat la natura faptelor care fac obiectul cauzei, la vechimea acestora și la materialul probator aflat la dosar”.
- Lipsește „tipicitatea obiectivă și subiectivă a infracțiunii de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor” (art. 239 alin.1 C.Penal).
- Lipsește „fapta materială de spălare a banilor în formă continuată” (srt 49. alin. 1 lit. B).
Cum poate fi o cercetare completă când părțile direct vătămate nu au fost niciodată ascultate? Cum poate fi materialul probator suficient, dacă perspectiva victimelor lipsește din dosar?
Potrivit Ordonanței de Clasare, în temeiul art. 314 alin. 1 lit. a) art. 315 alin. 1 lit. b) art. 16 alin. 1 lit. a), b) teza I și II din Codul de procedură penală, procurorul dispune:
- Clasarea cauzei cu privire la faptele de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor și spălarea de bani în formă continuată.
- Cheltuielile judiciare în cuantum de 330 lei rămân în sarcina statului.
- Ordonanța se comunică persoanelor vătămate la domiciliul procesual ales.
- Victimele au drept de plângere la prim-procuror în termen de 20 de zile de la comunicare.
0 audieri și 0 explicații
Ceea ce nu explică însă ordonanța este lipsa totală a audierilor. Victimele, majoritatea cu reședința în Statele Unite, nu au fost audiate nici în România, nici prin videoconferință. Raportul administratorului judiciar DDG Insolvency, pe ale cărui concluzii se bazează în mare masură ordonanța de clasare, aparține tocmai firmei al cărei director este acuzat de Diana Doroftei că ar fi avut o înțelegere cu Lothrop. Folosirea raportului, în absența audierii victimelor, ridică o problemă de transparență.
Un alt aspect pe care Ordonanța de Clasare nu îl abordează explicit este dacă simpla atragere de împrumuturi cu clauze de ipotecă încheiate strategic înainte de intrarea în insolvență, cu scopul de a poziționa făptuitorul în vârful priorităților de recuperare, ar putea constitui „invocarea de acte fictive” sau „ascunderea” unor bunuri. Această analiză nu este prezentă în document.
Cele șapte persoane care au formulat plângerea penală în dosarul nr. 11/191/P/2024 sunt Doroftei Nicoleta-Diana, Doroftei Ionică, Crișan Gabriela, Romano Vicenzo, Artene Cerasela, Artene Liviu și Aionesei Mircea. Conform Ordonanței de Clasare, informațiile și datele relevante cauzei penale urmau să fie obținute de către organele de cercetare penală prin audierea fiicelor acestora, Doroftei Nicoleta-Diana și Otilia Aionesei, „acestea fiind cele care au relaționat în concret cu făptuitorii indicați în plângerea penală, în numele părinților lor păgubiți efectiv” (vol. I, f. 185-196). În practică, niciuna din aceste audieri nu a avut loc. Dosarul este clasat. Nicio audiere, nicio videoconferință, nicio comisie rogatorie internațională nu au fost realizate.
Organele de cercetare penală întâmpină dificultăți în audierea persoanelor cu rezidență în străinătate, dar soluția legală nu este clasarea dosarului, ci utilizarea comisiilor rogatorii internaționale sau a sistemelor de videoconferință, instrumente care există și sunt folosite în mod curent în alte dosare. Nu lipsa de instrumente legale a împiedicat audierea, ci lipsa de audiere a fost, pur și simplu, decizia luată. Concluzia procurorului Alexandru Horsia, potrivit căreia cercetarea este „completă”, se susține exclusiv pe baza unor documente și rapoarte ale părților aflate sub acuzație. O cercetare care exclude perspectiva celor vătămați nu poate fi numită „completă”, ci „unilaterală”.
Dosarul Don Lothrop se închide pe 7 mai 2026, prin ordonanța unui procuror care constată că cercetările sunt complete, deși victimele nu au fost audiate niciodată. Făptuitorul principal, un cetățean american plin de conexiuni în mediile de afaceri și instituționale din România, iese din anchetă fără sancțiuni penale. În plin scandal, cu un dosar penal la activ, Don Lothrop și-ar fi vândut casa din România. Victimele au la dispoziție dreptul de a formula plângere la prim-procurorul Parchetului în termen de 20 de zile. Este singura cale de atac prevăzută de lege. Șansele de câștig în cazul unei contestații sunt mici, potrivit avocatei persoanelor vătămate.
Întrebările rămân fără răspuns. De ce nu au fost audiate victimele, deși existau mecanisme legale pentru audiere? De ce raportul administratorului judiciar, al cărui director este acuzat de o înțelegere cu principalul suspect, a constituit mijlocul de probă? Într-un sistem de justiție funcțional, aceste întrebări ar fi trebuit să primească răspunsuri înainte de clasare, nu după.
Șapte oameni care au investit economii au rămas fără bani, fără audieri și cu un dosar clasat. Cetățeanul american care a coordonat întregul mecanism este liber și nimeni nu este tras la răspundere. Dosarul este închis. Întrebările, la fel ca victimele, rămân fără răspuns.
sursă: gazetadecluj.ro
