(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Să începem cu primul subiect de astăzi, anume pactul de la Mecca, pentru că la Mecca a fost semnat acordul de apărare comună al Turciei, Pakistanului și Arabiei Saudite, un loc simbolic, Mecca este cel mai sfânt lăcaș din Islam. S-a discutat mult despre acest nou acord, pentru că, practic, anunță o mișcare spre un Orient Mijlociu în care americanii nu mai sunt singurii garanți de securitate, un Orient Mijlociu cumva post-american.
Desigur că americanii vor rămâne cu o prezență semnificativă, dacă nu din punctul de vedere al numărului de soldați, cel puțin la nivel de influență politică, vor rămâne în mai multe părți din Orientul Mijlociu, dar, pentru prima dată de la Franklin D. Roosevelt încoace, SUA nu mai sunt unicul garant de securitate al statelor din Golf. Acordul acesta de apărare este, practic, o extindere a acordului de apărare dintre Arabia Saudită și Pakistan din septembrie anul trecut, și funcționează foarte similar cu articolul 5 al NATO, prin care, dacă unul dintre cele trei state va fi atacat, atunci toate trei vor fi atacate. Sunt importante și cele trei state, pentru că vorbim despre principala economie a lumii arabe, adică Arabia Saudită, vorbim despre singura putere nucleară a lumii islamice, a lumii musulmane, adică Pakistan, și vorbim despre a doua cea mai mare putere din NATO, adică Turcia.
O alianță cu de toate, ca să spunem așa, și vorbim și despre niște state care au fost toate atente să aibă politici externe multipolare, parteneriate destul de variate, și cu SUA, și cu Rusia. China este un actor important în relațiile cu toate cele trei. Cu Pakistanul este cumva cea mai apropiată din punct de vedere oficial, pentru că au o prietenie de nezdruncinat. Dar și Turcia, de exemplu, are acorduri și cu Qatarul, și cu Kuweitul, deci se include o parte mai mare a lumii islamice. De altfel, chiar mi s-a și spus că acesta este doar primul pas din acest pact de apărare și se așteaptă ca mai multe state din lumea arabă să se alăture acestui pact.
Acum, mulți întreabă care este sensul acestui pact, din moment ce deja există pactul dintre Arabia Saudită și Pakistan și, de fapt, nu au rezolvat nimic în ultimul an prin acest pact, pentru că Arabia Saudită a fost atacată sau au fost atacate baze militare americane din Arabia Saudită de către Iran și nu am văzut ca Pakistanul să vină în apărare, să vină cu vreo amenințare nucleară împotriva Iranului. Chiar Pakistanul s-a dus la mediere și a încercat să aibă relații mai apropiate cu Iranul. Aici intervine, de fapt, punctul sensibil, pentru că această triadă, care ar trebui teoretic să semnaleze crearea unui pact militar împotriva Iranului, Iranul fiind la un punct în istorie înamic cu toate cele trei, de fapt este îndreptată împotriva Israelului, cel puțin la nivel discursiv, pentru că vorbim despre trei state sau despre unele dintre statele care s-au pronunțat dur sau foarte dur împotriva Israelului în ultimii ani, de când a început războiul din Gaza, precum și odată cu războiul cu Iranul, și, de fapt, deranjează cel mai tare Israelul.
Acum sunt multe de spus aici. Eu v-am mai spus: există vreun stat pe lumea aceasta care chiar se opune în totalitate Israelului? Pentru că am fi văzut anumite mișcări în acest sens, mai ales în timpul războiului din Gaza. Nu a fost trimis nici măcar un soldat acolo din țară pentru a-i apăra pe palestinieni, deci mi se pare evident că nu ar putea exista vreun pact de facto împotriva Israelului, dar, din punct de vedere discursiv și politic, se situează împotriva Israelului, ceea ce este destul de interesant. Ce mai este interesant este că, de când s-a anunțat acest pact, au apărut foarte multe zvonuri, neconfirmate încă, dar discutate în aproape toată presa serioasă internațională, referitoare la un alt viitor acord de apărare, cu o altă axă de apărare, care să includă tot state din Orientul Mijlociu, anume o axă de apărare formată între Emiratele Arabe Unite, care nu se înțeleg prea bine cu saudiții în ultimul timp, Israel și, surpriză, India.
Deci India, dușmanul Pakistanului, cu Emiratele Arabe Unite, dușmanul Arabiei Saudite, cu Israelul, care, în teorie, ar fi dușmanul tuturor acestor trei țări. Foarte interesant acest zvon. Pare realist, chiar dacă nu a fost confirmat încă, dar voi aștepta până când se confirmă măcar de vreun oficial pentru a veni cu analiza mea proprie, altfel nu are rost să pierdem timpul.
Alte absențe notabile sau interesante care au fost discutate au fost absența Marocului, despre care cred că se va alătura acestei axe zvonite între Emiratele Arabe Unite, Israel și India. Bahrainul a fost o absență notabilă, pentru că Bahrainul este statul din Golf cel mai expus din punctul de vedere al securității și care depinde cel mai mult de alte state, în principal de Arabia Saudită. Deci lumea se aștepta ca și Bahrainul să fie acolo.
Și apoi, vorbind despre Egipt. Egiptul, care este un stat foarte important, este un stat care ar fi un al patrulea membru natural, ca să spunem așa, pentru că are un rol important și atunci când vine vorba de Gaza, de Palestina și de războiul de acolo, are un rol important și în cadrul grupului R4, adică Regional 4, unde Arabia Saudită, Pakistanul, Turcia și Egiptul se întâlnesc pentru a se consulta pe teme regionale. Și, pe lângă toate acestea, Egiptul a dezvoltat în ultimii ani și legături militare din ce în ce mai puternice cu Turcia, în ciuda tensiunilor anterioare legate de lovitura de stat din 2013, când Morsi a fost răsturnat de la putere, și în ciuda conflictului din Libia.
Deci ar fi fost motive pentru care Egiptul să se alăture. Sunt două teorii. Ori Egiptul a refuzat să se alăture pentru că încă nu se simte pregătit să aibă un rol într-o axă care să nu includă Israelul, Emiratele Arabe Unite sau SUA, egiptenii bazându-se încă foarte mult pe SUA. Dar o altă teorie este că Arabia Saudită s-a opus aderării Egiptului la pactul de securitate, cel puțin pentru următorii câțiva ani, din cauză că încă există tensiuni între Egipt și Arabia Saudită. Țineți minte că Arabia Saudită a fost cel mai mare susținător financiar al guvernului lui Sisi, după ce acesta a preluat puterea de la Morsi în 2013. Au trimis 25 de miliarde de dolari pentru a susține economia Cairo-ului, dar apoi saudiții au avut impresia că nu au fost răsplătiți pe măsură atunci când vine vorba de problematicile internaționale.
De cele mai multe ori, Cairo a luat partea Emiratelor Arabe Unite atunci când vine vorba de problemele dintre saudiți și emiratezi. Și atunci probabil aceasta a fost problema. Riadul nu ar dori să aibă ca membru inițial Egiptul, deși, dacă această alianță se va extinde, putem presupune că una dintre următoarele aderări va fi și cea a Egiptului.
Momentan trebuie să spunem că toți au de câștigat din acest plan. Ankara are nevoie să-și creeze cât mai multe piețe de export pentru arme, pentru armament, deci este foarte folositoare această alianță cu Arabia Saudită și are nevoie și de relații bune cu Pakistanul, pentru că Pakistanul este singurul stat cu arme nucleare care este și musulman. Și, dacă ne gândim la amenințările care au venit din partea Israelului la adresa Turciei în ultimele luni, înțelegem că Turcia ar avea nevoie de o astfel de alianță.
Arabia Saudită are nevoie și de acest ajutor din partea industriei militare a Turciei, pentru că Arabia Saudită nu are atât de mult armament și nu este atât de eficientă în luptă, cum am văzut și în cazul Yemenului, unde nu a reușit foarte multe, în ciuda costurilor foarte mari. Are nevoie și de umbrela Pakistanului, pe care o avea deja, și are nevoie, în urma războiului cu Iranul, să dea semnale clare la nivel internațional că și-a redus dependența de SUA, despre care vedem că nu poate garanta nici securitatea investițiilor, nici vreo influență constantă în regiune. Iar Pakistanul are cele mai opace obiective, ca să spunem așa.
Nu este neapărat evident ce câștigă Pakistanul, dar mulți speculează că, de fapt, pakistanezii au nevoie de ajutor financiar și diplomatic de la Arabia Saudită și au nevoie și să fie pregătiți cu alte piețe de export în cazul unor posibile embargouri în viitor. Dacă conflictul cu India sau cu Afganistanul continuă și ar putea fi puși sub sancțiuni de către Occident, trebuie să aibă parteneriate cât mai diverse. Sper că am făcut un rezumat bun al tuturor factorilor care intervin în acest nou pact de apărare. Voi mai reveni în următoarele săptămâni, când vom vedea dacă vor veni și niște anunțuri din Emiratele Arabe Unite apropo de un posibil pact de apărare, pentru a face o analiză mai cuprinzătoare.
